Românii aflaţi sub dominaţie străină- Basarabia

moldova_flag

După anexarea la Rusia, în 1812, procesul de impunere a administraţiei şi legislaţiei ruseşti, de rusificare,  a urmat în mod firesc. În ceea ce priveşte compoziţia etnică a provinciei căzute în stăpânirea ţariştilor, în recensământul alcătuit chiar de autorităţile ruse la 1817 s-a constatat că în Basarabia locuiau 96526 de familii sau gospodării, dintre care 83848 de români (419240 locuitori-86%), circa 6.000 familii de evrei (30000 de locuitori), 3226 familii de lipoveni (19130 de locuitori), 1200 familii de greci (6000 de locuitori), armeni, bulgari, găgăuzi (sub 1000 de familii). În total provincia număra 482000 de locuitori. La 1862 numărul românilor era de 515927 de locuitori dintr-un total de 1003499 adică 51,44%. Urmau ucrainienii, în număr de 215625 (21,50%), evreii (9,56%), ruşii (6,80%), bulgarii (5,60%), germanii (2,99%), ţiganii (1,29%), polonezii, armenii, grecii, găgăuzii şi alte populaţii ce reprezentau sub un procent fiecare. În 1897 datorită colonizărilor numărul românilor a scăzut la        47,58% (920919) din 1935401, urmaţi de ucrainieni, în număr de 382169 (19,75%), evrei (11,79%), ruşi (8,05%), bulgari (5,33%), germani (3,11%), ţigani (0,45%), polonezii, armenii, grecii, găgăuzii şi alte populaţii ce reprezentau sub un procent fiecare. În schimb românii ocupau abia a patra poziţie în oraşe, după evrei, ruşi (inclusiv funcţionari, militari), şi ucrainieni conform unei statistici din 1912.

Iniţial Basarabia şi-a păstrat autonomia administrativă. Erau folosite în paralel limbile română şi rusă iar funcţionarii români şi cei ruşi judecau după pravilele existente. Primul guvernator civil al regiunii a fost numit boierul moldovean Scarlat Sturdza în 1813 cu reşedinţa la Tighina şi apoi la Chişinău. Deoarece Sturdza a decedat în acelaşi an, funcţia a fost preluată de generalul Harting, atunci comandat militar al regiunii.

  În 1828 a avut loc o nouă organizare administrativă a Basarabiei care fusese declarată deja, din 1818, provincie de graniţă (oblastie) cu centrul la Tighina.  Prin noua lege limba rusă a fost declarată limbă unică în administraţie şi justiţie. Era înfiinţată funcţia de guvernator civil iar Basarabia era inclusă în gubernia Novorosiisk. Cu toate acestea în deceniul IV încă se mai permitea folosirea limbii române în instituţiile regiunii.

            În 1867 limba română a fost interzisă. Pentru a modifica structura etnică a populaţiei autorităţile ţariste au procedat la deportarea multor români şi colonizarea provinciei cu ruşi, ucrainieni, germani, găgăuzi, bulgari, evrei, polonezi.

            În Basarabia principala formă a luptei naţionale a devenit lupta pentru păstrarea limbii române. În 1848 s-a publicat gazeta „Românul” iar în 1862 boierul Cristi a cerut permisiunea de a deschide o tipografie dar solicitarea a fost respinsă. În cadrul mişcării naţionale s-au afirmat intelectuali de marcă precum Ion Inculeţ, Ion Pelivan, Pantelimon Halippa. Ca forme de acţiune politică au fost folosite presa („Basarabia”, „Cuvânt moldovenesc”), societăţile culturale, contactele cu oamenii politici şi de cultură din Iaşi şi Bucureşti. Pe plan spiritual s-au înregistrat realizări importante. În 1813 s-a înfiinţat Seminarul de la Chişinău în urma unui decret semnat de către ţar la sugestia mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni în care se preda şi în limba română. Numai între 1813 şi 1820 s-au construit aproape 200 de biserici noi. În ceea ce priveşte învăţământul, spre sfârşitul secolului XIX s-au tipărit cărţi şi manuale: Abecedar, Carte de citire, Gramatică, Dicţionar ruso-moldovenesc.  

            Mişcarea naţională s-a intensificat după revoluţia rusă din 1905-1907. Au apărut două curente principale: moderat, condus de Pavel Dicescu (reprezentanţii săi au înfiinţat Societatea pentru Cultura Naţională  şi cereau introducerea limbii române în şcolile de stat ca limbă de predare şi obiect de studiu) şi radical, format mai ales din studenţi, care, influenţaţi de social-democraţii ruşi, aveau revendicări mai ferme: acordarea autonomiei Basarabiei, adoptarea unui statut special pentru populaţia românească, introducerea limbii române în şcoli şi în administraţie. Ideile acestui curent erau exprimate prin publicaţia „Basarabia”, apărută în 1906.

Basarabia

Mişcarea naţională din Basarabia s-a intensificat în vara anului 1917, pe fondul tendinţei Ucrainei de a-şi extinde dominaţia în zonă. La Chişinău şi-a deschis lucrările Congresul ostaşilor moldoveni, la 20 octombrie/2 noiembrie 1917. În acelaşi timp, la 2/15 noiembrie guvernul sovietic condus de Lenin a adoptat „Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia” care consfinţea dreptul popoarelor din fostul Imperiu Ţarist la autodeterminare până la despărţirea de statul rus. Congresul mai sus amintit a proclamat „autonomia  teritorială şi politică a Basarabiei” şi a hotărât constituirea Sfatului Ţării ca organ reprezentativ avându-l ca preşedinte pe Ioan Inculeţ. În decembrie Sfatul Ţării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, membră cu drepturi egale a Republicii Federative Ruse.

Conducerea Republicii Democratice Moldoveneşti a cerut intervenţia armatei române în provincie datorită atmosferei de nesiguranţă create de trupele revoluţionere ruse aflate pe teritoriul său. În acest context, ca urmare a trecerii trupelor române în Basarabia şi a ciocnirilor cu cele ruse, la 13/26 ianuarie guvernul condus de Lenin a rupt relaţiile cu România şi a confiscat tezaurul BNR aflat la păstrare în Rusia.

La 22 ianuarie/4 februarie 1918 Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti în urma proclamării idependenţei Ucrainei şi a izolării Republicii Democratice Moldoveneşti de centrul Rusiei.

În urma discuţiilor cu guvernul român, la 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Ţării, format din delegaţi ai întregii populaţii, a votat, cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri unirea cu România

 

Bibliografie

 

          Keith Hitchins, România 1866-1947, Bucureşti, 1998.

         Gh. Platon, Ioan Agrigoroaie, ş.a., Cum s-a format România modernă. O perspectivă asupra modernizării, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1993.

Deceneu

 

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://quadratus.wordpress.com/2009/04/08/romanii-aflati-sub-dominatie-straina-basarabia/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. Oare le vom recapata vreodata? Va mai fi candva Romania in granitele sale firesti?

  2. Scuze, am uitat de Bucovina de Nord…

  3. Cam multe teritorii pierdute… Parte din Banat, parte din Crișana, parte din Maramureș, Basarabia, Cadrilaterul…

  4. Deceneu, bun venit pe blog, sa speram ca vor mai urma si alte articole! Solomonar


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: