Cândva, pe Golgotha…

Era o zi de vineri. Pe Dealul Golgothei din apropierea Ierusalimului se înălţau trei cruci. Trei oameni sufereau supliciul răstignirii. Doar atât se vedea pentru observatorul neatent. Mai era ceva, ceva ce scăpa vederii omului? Se petrecea acolo ceva deosebit afară de faptul că nişte criminali ai vremii îşi ispăşeau faptele prin atârnare pe lemn?

Împresurat de batjocura mulţimii,cu mâinile şi picioarele străpunse de cuie, cu trupul sfâţiat de durere şi slăbit în urma pierderii de sânge unul dintre condamnaţi încercă să spună cu greutate ceva. Deasupra capului său purta scrisă vina pentru care suferea supliciul crucii: „ Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor”. Ce urma să spună acele buze tremurânde? Un blestem la adresa celor ce-l chinuiau? Sau doar urmau să scoată un geamat datorat durerii fizice?Poate murmură cuvinte de autocompătimire…

Nimic din toate acestea. El se ruga pentru cei mulţi şi ignoranţi. Buzele arse de febră şoptiră: „ Tată , iartă-le lor ca nu ştiu ce fac” Surprinzător, nu se ruga pentru mântuirea lui ci pentru iertarea celor ce-l chinuiau. Ei nu ştiau ce fac pentru că vedeau doar un om întins pe lemn, suferind, nu vedeau dincolo de lucruri. Ei măsurau cu măsura firii nu aveau de unde şti că li se măsoară cu măsura de dincolo de fire.Infatuaţi fariseii şi cărturarii îi strigau „ Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu coboară-te de pe cruce”. Ce rost mai avea acel sacrificiu benevol dacă nu s-ar fi implinit până la capăt? El arăta Calea căci „ Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” Cum să fie iertati oare cei care platiseră martori mincinosi pentru demonstrarea vinei inchipuite pentru care suferea? Cum putea fi iertat vânzătorul?

Ia-ţi crucea ta si urmeaza-mi mie” spunea el. Ei au greşit, făcea parte din crucea lor. „ Tată iarta-i că nu ştiu cefac” ignoranţa si neştiinta le-a fost iertată dar nu le-a fost iertat neputinţa de a-şi duce crucea până la capat.

În vociferările mulţimii unul dintre cei trei condamnaţi spune bat jocoritor. „ Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu mântuieşte-te pe tine şi pe noi”. Nu era cu nimic diferit faţă de cei de la picioarele crucii deşi era cu un picior în groapă. Glasul batjocoritor al tâlharului din stânga sa trezi ceva în celălalt aflat la dreapta sa. În ciuda fărădelegilor pentru care a fost osândit tâlharul nu-ţi pierduse măsura dreptăţii spunând: „ Nu te temi tu de Dumnezeu , tu care eşti sub aceeaşi osândă?Pentru noi este drept căci primim răsplata pentru cele ce am săvârşit, dar Acesta nu a făcut nici un rău”. Tâlharul avea simţul dreptăţii deşi făptuise doar rele. Poate chiar îi părea rău pentru ele dar acum era prea târziu să le mai poată îndrepta schimbându-şi modul de viaţă. Nu mai putea umbla pe Cale pentru că avea cuie batute în picioare. Nu mai putea face lucruri bune si preţuite pentru că avea mâinile pironite. Nu mai putea trăi virtuos pentru că era pe moarte.

Pacea mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea dau eu vouă” spusese Iisus în timpul vieţii. Tâlharul foarte probabil nu-l cunoscuse atunci şi nu auzise ceea ce se spuse. Cu toate acestea el căuta pacea şi împăcarea cu sufletul său şi prin aceasta cu Dumnezeu. Privind spre Cel fără de vină spuse: „ Doamne,adu-ţi aminte de mine când vei veni întru împărăţia ta”. Când ai nevoie de mântuire nu te întorci spre cineva care este in aceeaşi osândă cu tine! În acel moment Iisus părea total neajutorat şi în imposibilitatea de a mântui pe cineva. Mai degrabă părea a avea el însuşi nevoie să fie mântuit. Era o victimă vrednică de compătimire nu un rege mesianic. Şi totuşi …. tâlharul a crezut, a crezut înainte de cutremur, inainte de a se intuneca soarele, înainte de a se rupe perdeaua templului, înainte de Înviere şi Înalţare.

Iisus ridicând capul privi spre tâlharul din dreapta lui şi extenuat i-a zis: „ Adevărat graiesc tie: astazi vei fi cu mine în Rai” Măreţie mesianică, adevăr de dincolo de fire, căci acolo nu se măsoară după masura oamenilor. Tâlharul sperase, sperase că încă mai poate fi mântuit şi pentru speranţa lui primise mult mai mult decât ceruse. Nu doar pomenire, ci Impăratia cerurilor si pacea sufletului.

La câtva timp după martiriul răstignirii un pelerin s-a hotărât să se indrepte spre Ţara Promisă În drumul său a acceptat cu bucurie, ca pe un privilegiu, să poarte crucea Domnului său. Pe drum însă, a început să simtă greutatea crucii. Când a obosit, pelerinul s-a aşezat pe o piatră să se odihnească şi a zărit un om care tăia lemne. Faţa i s-a luminat la gândul care-i venise. Se îndreptă spre tăietorul de lemne şi-i spuse.” Om bun, pot folosi toporul tău pentru a-mi scurta crucea?” Omul a încuviinţat. După ce a scurtat crucea pelerinul şi-a continuat drumul spre locul răvnit. Acum crucea era mai uşoară şi el era mulţumit şi zâmbitor. Ţara Promisă se vedea la orizont dar apropiindu-se observă că de splendorile de acolo îl separa o prăpastie. Trebuia să folosească crucea pentru a trece peste hău. S-a chinuit în fel si chip să aşeze crucea peste prăpastie ca să poată trece dincolo: acesteia îi lipsea tocmai partea pe care o taiase !

Era o vreme în care sufeltul era la mare preţ. Apoi a venit vremea în care mintea a căpătat întâietate în detrimentul sufletului. Ele s-au separat şi au format entităţi distincte dar care prin efortul susţinut se puteau reconcilia aşa cum arată pilda tâlharului de pe cruce. Apoi, a venit timpul când trupul a trecut înaintea tuturor celorlalte. Satisfacţia personală, îndestularea, confortul, aproape nimic pentru hrana minţii sau foarte mult şi nefolositor care este tot una cu a nu avea nimic, iar sufletul.. sufletul nu mai are loc în ecuaţie. Aceasta este amputarea crucii! Crucea omului căci omul este într-adevăr o cruce atunci când îşi deschide braţele.

Stă scris: „ Pacea mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea va dau eu vouă”. Această pace este Ţara Promisă spre care se îndreaptă cei ce „ flămânzesc şi însetează după dreptate”. Şi iarăşi stă scris: „ Ia-ţi crucea ta şi urmează-mi mie”. Calea este Calvarul, puntea spre Ţara Promisă este crucea care odată cu cuvântul „ Săvârşitu-s-a” oferă pacea sufletului, reconcilierea dintre trup minte şi suflet, toate adunate în punctul central al Crucii.

Praznic luminos să vă deie Dumnezău !

zamolxe

Published in: on 22/04/2011 at 16:17  Comments (6)  
Tags: , , ,

Sarbatori fericite!

Multa sanatate tuturor!

Solomonar & zamolxe

Published in: on 20/04/2011 at 14:11  Comments (4)