Marea trecere

Un aspect important al mitologiei mortii la romani se refera la ceea ce s-a numit Marea Trecere, dar nu precumpanitor la procesul mitic in sine al Marii Treceri, cat la conditiile, scenaria si fapturile care participa la acest unic eveniment, care nu e reversibil. Doua catrene dintr-un bocet definesc lapidar Marea Trecere: „Te-ai dus, omule, dus,/pe drumul nesupus,/un drum fara suflare/ce-ntoarceri n-are/ Te-ai dus, omule, dus,/cu capul spre apus,/pe-un drum blestemat/in pustiu fara hat(…)”.

La marea Trecere patricipa una din fapturile psihopompe: pasarea sufletului, calul, bradul etc. Pasarea sufletului apare in doua ipostaze morfologice: una cu aripile stranse in pozitie linistita, de receptacol psihologic al dubletului sufletului sub forma de Pasare a Sufletului, si alta cu aripile deschise, gata sa zboare sau simuland zborul ca imagine celesta a sufletului-pasare. De asemenea, rolul calului psihopomp: calul alb sau solar care urca sufletul spre rai; calul negru, infernal il coboara spre iad; ajutati de vanturi prielnice sau neprielnice, de cantece serafice sau de urlete si jale.

Dar si bradul joaca un rol in Marea Trecere a sufletului mortului din „lumea aceasta” in „lumea cealalta”. E rolul de altfel relevat in intreaga coexistenta biocosmica si comuniune spirituala a bradului cu omul. Iata ce scrie in aceasta privinta Simeon Florea Marian: „un bocet din Banat sustine ca sufletul celui raposat, in calatoria lui din lumea aceasta in cealalta, trebuie sa treaca peste o mare foarte adanca, care inconjoara pamantul si care se numeste „sorbul pamantului”. In rapa acestei mari se afla un brad colosal, numit „bradul zanelor”. Ajungand sufletul la acest brad, il roaga sa-i intinda varfurile ca sa poata trece pe ele de cealalta parte de mare. Bradul ii raspunde intaia oara ca s-a incuibat intr-insul un soimulet, a doua oara o vidra si a treia oara o serpoana, si ca prin urmare nu poate sa-i intinda varfurile, caci cum i le-ar intinde, ar simti puii acestor trei vietati, ar prinde a suiera si latra, si el, speriindu-se, ar cadea in mare. In urma insa, totusi, „bradul se gandea/si tulpinele-ntindea/iara mortul imi trecea/unde dorul il ducea/marea fara nume/l`ailalta lume”.

Activitatile mitice si fapturile mitologice care au intervenit pana acum in procesul mortii sunt diferita dupa caracterul lor. Unele au un caracter maieutic (ajuta sau provoaca expierea), altele au caracter apotropic (apara cadavrul in timpul privegherii de rude), altele au caracter psihopomp (calauzesc spiritul mortului in Marea Trecere, de la lumea asta pe lumea cealalta, pe calea fara intoarcere, pe Apa Sambetei sau prin Vamile Vazduhului); altele au un caracter tropaic (de depasire a mortii, de triumf al vietii asupra mortii).

Daimonologia mortii la romani releva primele reactii ale omului in legatura cu „Misterul mortii” si incercarile de a-l descifra.

Demonii arhetipali ai mortii- conform conceptiei mitologice a poporului roman, demonii arhetipali ai mortii au fost: strigoii, moroii, pricolicii, tricolicii si spiridusii. Aceste cinci soiuri de demoni ai mortii, adesea confundati structural si functional de folcloristi, insa permanent diferentiati de sateni, reprezentau in fond cinci stadii de evolutie a daimonismului mitic funerar. Strigoii reprezinta stadiul primar, genuin, primitiv, cu rezonante magico-mitice profunde in mentalitatea comunitara pana in pragul sec. al XX-lea. Moroii, pricolicii, triccolicii si spiridusii reprezinta stadii ulterioare, din ce in ce mai complexate insa, paradoxal, mai involuate sub raportul relevarii gradului lor de demonism funerar. Procesul lor de involutie demonologica (de la strigoi la moroi, si de la acestea la pricolici si tricolici) ii corespunde un proces artificial de „desdemonizare violenta”, pana la anularea totala a functiilor lot funerare (destrigoire, desmoroire, despricolire, destricolire).

In intruchiparea lor fantastica, strigoii si moroii sunt sexuati. Cel putin asa ii intalnim in superstitii, credinte, descantece si basme mitice. Pricolicii si tricolicii sunt asexuati, ceea ce ar putea sa insemne, sub raport mitologic, ca demonismul lor poate fi de conceptie mitica mai veche. S-ar putea sa fie rodul unui demonism stravechi, iar demonismul strigoilor, moroilor, pricolicilor si tricolicilor al unui demonism mai nou, provenit din pierderea andrognismului lor prin sexuare.

(dupa Romulus Vulcanescu, Mitologie romana)

Published in: on 01/08/2008 at 11:19  Comments (8)  
Tags: , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://quadratus.wordpress.com/2008/08/01/marea-trecere/trackback/

RSS feed for comments on this post.

8 comentariiLasă un comentariu

  1. Daca viata este un drum, se spune atunci ca si moartea-i un drum… si ca este reflexia vietii celui in cauza – este si invatatura de minte pentru cei ce raman. Spiritul are un drum si interactioneaza cu materia… Materia structurata superior genereaza spirit care interactioneaza intr-o lume de vii si de morti. Psihotroanele au demonstrat ce dezastru poate sa fie si printre vii… si printre morti (daca mai are vre-un sens sa spui ca si printre morti – sigur spiritul a ramas, dar doar atat… Viata este importanta iar ticalosi ne masacreaza !!!)

  2. Măi să fie!! o luaşi pe urmele lui zamolxe !!!
    Voi v-aţi înţeles să mă lăsaţi făra somn …Cine amaru, are vreme să le citească pe toateee ????
    Chestia asta cu bradul … hmmm…am văzut undeva (cred că-n Apuseni, dar nu bag mâna-n foc).. că la moartea unui tânăr se înalţă lângă cruce un brad, care musai să aibă atâţia metri, câţi ani împliniţi avea defunctul … împodobit cu panglici, colaci, busuioc şi nu-mai-ştiu-ce, că semăna a petrecere nu a jale… şi obiceiul de-a servi cu ţuică dată musai peste mormant…
    Bravo, solomonare !! faină postare ! :)…(da’ poveşti mai ai ?:P)

  3. @mihai, tin sa mentionez ca este vorba in acest scurt articol despre mitologia ROMANEASCA, nu despre budism, nu despre religiile Egiptului antic. Fiecare religiea, inclusiv filosofiile acestor religii, mitologii aparte- desi ele se intalnesc intr-un punct comun. Si, sa nu omit, nu eu sunt cel care mi-am dat cu presupusul aici, ci Romulus Vulcanescu, care si-a bazat lucrarea pe multe cercetari si nu pe presupuneri. Toate cele bune! Solomonar

  4. exista ceva dar nu chiar asa ! pt. detalii studiati ceva filozofie budista sau cartea mortilor din filozofia egipteana si pe urma mai comentati. asa doar va dati cu presupusul!!!

  5. Promit sa cot! O sa mai scriu despre mitologie. Daca stau sa ma gandesc, sunt un milion de chestii-trestii interesante, nici nu sti de ce sa te-apuci!Nici macar in ordinea importantei nu le pot lua ca toate mi se par importante:) Probabil o sa le iau in ordine alfabetica! Noapte faina, pretine! Solomonaru`

  6. solomonar
    pe langa brad mai sunt si funia si scara ca elemente de trecere în cealalta lume….cu tot respectu zamu:)

  7. Mersi, mersi- dar sa stii ca meritele nu-s ale mele, n-am facut decat sa iau si io de pe ici, de pe colea… Oricum, mi s-a parut interesant, la fel si ce a scris despre Napoleon. A fost o vreme febletea mea:) Nu ca acuma mi-ar fi total indiferent! Multa bafta si tie si sa ne vedem cu bine, astept sa vad ce e cu ferestrele alea!
    Solomonar

  8. Mitologia mortii la romîni …. bravo…🙂
    fereastra sufletului…. acum m-ai inspirat la a scrie ceva despre ” ferestre „…
    Felicitari !
    Sibilla


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: