„- Te-ai gândit vreodată, contessina Rosanna,că sunt oameni care aşteaptă clipa în care vor putea privi soarele de aproape? Poate că această clipă nu va veni niciodată şi ei totuşi încearcă…” ( dialog din filmul MIhai Viteazu)
Aşa vad eu demnitatea personală. Poate fi ea ridicată la rang de demnitate naţională? Da! E aplicabilă şi la nivel de naţiune. Asta cu condiţia ca cei care conduc să aibă demnitate personală şi conştiinţa că in fapt nu conduc nişte instituţii sterile ci oameni care , la randul lor, au demnitate şi formează statul indiferent ce caracter are el! ” Căci patria este poporul şi nu tagma jefuitorilor” după cum spunea T Vladimirescu
Capul plecat … poate aduce funcţii, avansări în funcţii, diferite beneficii şi….sclavie. Ce cuvânt ar putea fi echivalent cu demnitatea? Cred că cel mai potrivit cuvânt ar fi… verticalitatea! Să luăm pildă de la firul iarbă. Indiferent câţi îl calcă în picioare el va reveni la verticalitatea iniţială! Un popor poate asta? Da poate!
zamolxe
Quadratus 
Decebal către popor
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
Imi place sa cred ca demnitatea este direct legata de autorespect si de educatie….de cei 7 ani de acasa,nimic mai mult.
Sa ma comport in casa si in afara ei cu bun simt si respectand confortul celorlalti,Sa nu ma bag in fata la rand,la semafor,sau la check-in,in aeroport,bucuros ca i-am fraierit pe celalalti.Sa nu spun ca stiu atunci cand n-am nici cea mai vaga idee despre subiectul in discutie,sa vreau sa disting realitatea din informatiile care mi se ofera.
Poate ca ieri un „smecher” a ras,poate azi a trecut un domn a uitat sa imi dea intaietate,sau un lider a mai vandut in necunostinta de cauza sau cu un interes privat ceva dintr-o proprietate care a fost candva si a noastra ,poate si maine un fan al altui curent muzical sau sportiv ma va deranja cu muzica sau cu tipetele lui…Dar si ieri si azi si maine,altcineva a vazut si a putut alege cum vrea sa procedeze:ca mine ,sau ca celalalt si…poate ,in timp,demnitatea va fi (din nou) trasatura esentiala a poporului meu,iar atunci vom fi siguri ca si in chestiunile esentiale ce tin de politica,economie si chiar siguranta nationala,vom fi (din nou)demni.
pentru a fi verticali ca popor ,trebuie sa stim sa ne infranam, sa ne abtinem,acesta e primul semn de civilizatie al lumii,caci unde-i gura prea flamanda va cauta sa-si astampere foamea de moment si cu neghina …..un blog drag sufletului meu,multumesc !!!
Most of what you mention happens to be supprisingly precise and it makes me wonder why I hadn’t looked at this with this light before. Your article truly did switch the light on for me as far as this topic goes. Nevertheless at this time there is actually one particular point I am not necessarily too comfy with so whilst I attempt to reconcile that with the actual main theme of your point, permit me see just what the rest of your subscribers have to point out.Well done.
Patria nu mai primeste din partea noastra jertfe din roadele pamantului, i s-a urat de ele din cauza tradarii legamantului, ea nu poate vedea sarbatoarea unita cu neleguirea si nu primeste ca jertfe animale necurate, oarbe sau schioape.
Nu putem fi ca femeia prefacatoare care mananca se sterge la gura si apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”
Tot aşa este şi calea femeii preacurve:
ea mănâncă şi se şterge la gură,
şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”-
Prov 30:20
si cam care-i legamantu ala de zici ca l-am calcat?
Trebuia sa nu tradam patria niciodata, trebuia sa o iubim cu toata inima, cu tot sufletul, cu toata puterea noastra.
Patria peste care este chemat numele lui Dumnezeu, in care locuieste Dumnezeu, ea nu accepta jumatati de masura. A avea inima impartita fata de ea, este un pacat, ea pretinde devotiune exclusiva, ea este geloasa.
Trebuia ca focul,sarea si sangele sa nu lipseasca de pe altarul ei niciodata caci in ziua in care acestea ar fi lipsit, in zia aceea am fi ajuns pe mana paganilor ca sa fim calcati in picioare pentru sapte timpuri.
Si asa s-a si intamplat, caci in ziua in care sarea si-a pierdut gustul am si fost dati pe mana neamurilor(asta a insemnat pentru noi 70 de ani de comunism sau mai bine zis 62 de saptamani de ani- sapte timpuri).
”Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” – Mat 5:13
”O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”-Apoc 3:15,16
Patria Christica are un rau de la noi, cei care o locuim. Judecata incepe cu cei din casa lui din cauza ca am ajuns sa fim in majoritate aproape de ea doar cu gura dar cu inima departe de ea.
Am ajuns in majoritate o populatie si nu un popor.
Noi ne numim Romani dar atunci de ce esenta Romanismului sta rastignita, marginalizata in afara zidurilor cetatii? De ce nu ne cinstim sfintii martiri care au murit pe altarul patriei?
Cinstim valori straine mai mult decat pe cele ale noastre si aceasta e un sacrilegiu.
Toata lumea e pe nemtie cum zice un cantec romanesc, iar aceasta e prostitutie. Uitam ca noi am apartinem de cei care ne-au castigat pentru ei prin sangele si trupurile lor prin care a stralucit/oglindit Christos.
Inseamna ca : ”Zadarnic Horea a murit pe roata
si a purtat Hristos pe frunte spini.”
Adrian Paunescu
Zadarnic a murit Consantin Brancoveanu?
Nu mai e vorba de oameni, este vorba de Dumnezeu.
Cat timp Dumnezeu era de partea noastra, trebuia sa fim fara frica.
Acum insa lucrurile s-au schimbat, Dumnezeu a ajuns sa lupte impotriva noastra din cauza calcarii legamantului. Se intampla cu noi ca si cu Israel. Am ajuns sub blestemul legamantului si nu sub binecuvantarea acestuia, dar noi daca vom da lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu si anume ascultarea, vom transforma acest blestem in binecuvantare.
Asa este! Comparatia cu firul ierbii este excelenta!
Adevarat ca au folosit-o si altii;vezi versurile:”Iarba verde de acasa!…”;dar cred ca e cel mai bun exemplu!
Felicitari!