Uriaşii

Uriaşii în tradiţiile populare

Uriaşii, acest popor fantastic al tradiţiilor româneşti, ne este prezentat ca aparţinând primelor timpuri ale antropogenezei. Ei sunt cunoscuţi în tradiţia populară sub diferite nume precum: urieşi, jidovi, tătâni, tartori sau tătari. Ei ar fi locuit pământul înaintea oamenilor obişnuiţi iar legendele povestesc multe lucruri ciudate despre neamul lor.

image0041

Uriaşii făceau parte din categoria oamenilor giganţi, un singur uriaş fiind echivalentul a douăzeci şi cinci de oameni obişnuiţi[1] Datorită puterilor lor extraordinare sunt numiţi cu epitetele de „pozniţi” şi „voinici fără pereche”. Dimensiunile lor erau colosale. Capul lor era cât o bute mare, părul lung şi încâlcit, ochii extrem de mari, trupul planturos, mâinile şi picioarele lungi şi mersul şleampăd. Când se deplasau călcau din deal în deal[2], puteau duce o vacă în spate fără vreun efort, puteau transporta copaci imenşi din care îşi construiau case iar când se delasau prin pădure, prăvăleau în urma lor copacii făcând pârtii largi prin pădure. Când beau secau pâraiele şi râurile, revărsau lacurile când se scăldau, cu ciocanele lor erau în stare să prăvălească stânci enorme, iar paloşele lor erau în stare să reteze vârfurile munţilor.[3]

Femeile uriaşilor erau voinice, muncitoare, guralive şi posedau un caracter mult mai blând decât al soţilor lor.

Deşi deseori amintiţi în legende şi basme ca luptători, uriaşii erau paşnici de felul lor, devenind periculoşi numai când erau agresaţi sau înfuriaţi. Deşi există menţiuni mitico-folclorice despre uriaşi antropofagi (posibil căpcăunii cunoscuţi şi sub denumirea de cap-câni) aceştia nu mâncau carne de om ci mai degrabă trăiau în bună înţelegere cu oamenii. Se spune că stirpea uriaşilor a dispărut în urma potopului.

De altfel, unul dintre cele mai cunoscute motive în poveştile despre uriaşi este tocmai acela al luării oamenilor în poală de către fata de uriaş dimpreună cu boii şi cu plugul cu care aceştia lucrau pămantul. Motivul semnifică, aşa cum vom vedea, o acţiune civilizatoare a uriaşilor asupra oamenilor obişnuiţi, aceşti uriaşi nefiind chiar atât de fantastici pe cât par. Revelatoare în acest sens este o legendă din satul Căpâlna (jud Sălaj) : Familia de uriaşi de la Podu Gogoronii, unde se află Casa Uriaşului, avea trei copii, doi feciori şi o frumuseţe de fată pe nume Nimilica, care este descrisă ca fiind foarte prietenoasă cu oamenii ”mici” pe care-i ocrotea şi îngrijea. Nimilica cea frumoasă (Nimilica in limba traco-daca ar fi însemnat Nimicuţa, Micuţa), culegând hribe prin pădure, ajunse la marginea unei poeniţe unde vede nişte făpturi mici – de acolo de sus le vede ca pe nişte furnici – scormonind pamântul cu un cârlig tras de boi, şi aceştia mici, după măsura lor. Şi-a zis frumoasa Nimilica: Ce bine m-aş juca cu acele mici jucării, hai să le iau acasă… Se coborî în vale, luă jucăriile în zadie, şi le duse acasa şi se jucă cu ele. Soseşte tatăl şi vede acele mici făpturi cu care se juca frumoasa Nimilica şi o întrebă: De unde le ai fetica mea?… De jos de lângă râul mare, acolo scormonesc pamântul cu un cârlig. Şi mai sunt şi altele, toate scormonesc pamântul şi şesul de lângă râu… Fetica mea, nu ai făcut bine că le-ai luat de la rostul lor, du-le-n grabă şi le aşează frumuşel de unde le-ai luat. Aceste mici făpturi sunt urmaşii noştri pe aceste plaiuri. Noi suntem trecători pe aici dar ei vor moşteni dealurile, pădurile, văile şi râurile care acum sunt ale noastre… du-le fiica mea acolo de unde le-ai luat… Nimilica adânc s-a întristat, a ascultat însă povaţa tatălui şi le-a pus din nou în zadie şi le-a dus la locul lor. Frumoasa Nimilica ieşea deseori pe culmea dealului şi privea spre valea râului cel mare şi admira micile făpturi. A trecut vremea zi de zi… Dar într-o zi uriaşii şi-au strâns lucrurile şi au plecat..[4]

Toponimia românească, de asemenea, cuprinde numeroase denumiri ce derivă din numele uriaşilor. Există o seamă de peşteri cu nume ciudat precum : Peştera Uriaşilor, Pivniţa Uriaşului; o seamă de dealuri sau denivelări ale terenului, posibili tumului ce poartă nume ca : Movila Uriaşului, Mormântul Uriaşului; şi construcţii megalitice, aparţinând artei construcţiilor ciclopice ce poartă denumiri ca Cetatea Uriaşului sau Jgheabul Uriaşilor[5]; nume de localităţi precum :Novaci, un alt nume sub care sunt cunoscuţi uriaşii în legendele româneşti, Zidina,Jidova, Jidovina . Uriaşii conform mai multor relatări locuiau şi în cetăţile istorice pe care nu se stie când le-au părăsit, existând numeroase mărturii orale despre rămăşiţele pământeşti ale uriaşilor6. O asemenea mărturie ne aduce Ioniţă Florea, un locuitor al comunei Popeşti ( jud Giurgiu) în vârstă de 80 de ani , care a participat la săpăturile efectuate de Dinu V. Rosetti la Argedava, o cetate dacică ieşită din comun prin mărimea ei şi care în opinia lui V. Pârvan a fost prima cetate de scaun a lui Burebista. „Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte ma­re, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheolo­gilor. Şeful era atunci Ro­setti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat aca­să pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când gă­seam oasele, arheologii ne tri­miteau a­casă, să nu ve­dem noi ce e acolo. Dar noi ve­deam, că nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâ­na mea în 1950″, [7]. La aceasta se adaugă mărturiile orale ale tăranilor din Orlat şi Sibiel, localităţi situate în Mărginimea Sibiului. Aceste mărturii vin să întărească relatările mitico- fabuliste cum că oamenii obişnuiţi au convieţuit în buna înţelegere cu uriaşii în primele timpuri ale istoriei.

Cercetările asupra miturilor despre uriaşi, destul de abundente pe teritoriul românesc şi cu o tipologie variată, ne arată că ele au la origine surse foarte vechi , arhaice, ce nu sunt influenţate de înrâuriri biblice[8]Unele dintre legendele despre uriaşi se pare totuşi că au suferit un minim proces de încreştinare dar există oarecare reticenţe privind acest proces având în vedere că biblia, atât în Noul cât şi în Vechiul Testament vorbeste despre Uriaşii Gog şi Magog venite din miazănoaptea cea îndepărtată. Asupra acestui subiect vom reveni în detaliu când vom vorbi despre Giganţi.O asemenea legendă ne spune că oamenii obişuiţi au dorit pentru ei Ţara de Lapte şi Ţara de Miere dar când au ajuns la ea au găsit-o ocupată de uriaşi. Plângându-se lui Dumnezeu oamenii, Preaputernicul le-a zis că i-ar fi făcut şi pe ei la fel de mari dacă erau la fel de credincioşi[9] dar aşa vor trebui să se înapoieze.

Legendele despre uriaşi abundă în teritoriul românesc ele extinzându-se pe întreg spaţiul carpato-daubiano-pontic. Ceea ce este si mai ciudat însă în aceste legende este faptul că în conştiinţa celor care mai stiu aceste poveşti uriaşii sunt implicaţi direct în filiaţia pelasgi-daci-români excluzând aproape în totalitate elementul roman. Un ţăran din Sibiel, loc din Mărginimea Sibiului unde legendele despre uriaşi se îmbină cu cele despre daci şi Decebal, ne spune cu mult prea multă convingere : „Traian nu i-o putut birui pe daci!”…”Da’ nu-i bai că i-o bătut ( Traian pe daci –n.n) că noi tot din daci ne tragem”…” …noi, românii, am fost mereu ăi mai viteji din Europa. Noi şi sârbii şi grecii. De zece ori mai viteji decât italienii, care se trag din Traian. Asta înseamnă că noi ne tragem din daci, pentru că şi ei erau ăi mai viteji din Europa şi nu se temeau de nimica. Noi nu ne putem trage din romani. Aşe simt io”[10].

De neamul urieşilor: Titanii

Cei mai vechi şi mai renumiţi dintre neamurile uriaşilor au fost Titanii care în miturile arhaice erau numiţi „genul antic pământean” şi „Fii Terrei” [11. Hesiod ne spune că primii copii ai Geei din împreunarea cu Uranus au fost tocmai aceşti titani, în număr de doisprezece, şase bărbaţi şi şase fete[12]. Faptul că Hesiod aduce vorba despre prima formă de religiozitate întâlnită în lume, anume credinţa în Cer (Uranus) şi Pământ (Geea) precum şi denumirile acestor copii ai Geei (a se înţelege cu sensul de autohtoni) ne fac să credem că patria de origine a Titanilor se afla la Dunărea de Jos iar grecii înţelegeau prin acestă numire o denumire etnică. Cu atât mai mult cu cât vechii greci numeau autohtonii din Dacia, pe daci, cu numele de geţi ce ar însemna „născuţi din Geea” iar pelasgii, înainte mergătorii dacilor, erau „născuţi din pământul negru” fapt ştiut tot din izvoarele mitico-istorice greceşti. Mai mult, numele acestor titani se pot reduce la numiri geografice din zona Dunării de Jos.. Unul dintre aceşti titani purta numele de Hyperion, nu ce poartă înţelesul de Ţara de Dincolo denumire ce face referire la Dacia întregă percepută ca Hiperboreea mitică în imaginarul grecesc sau , reducând la scară, dar rămânând în acelaşi teritoriu , numai la Transilvania care în cronicile maghiare era numită Ţara de dincolo (de păduri). Că Hyperion înseamnă ( din) Ţara de Dincolo ne stă mărturie şi Odiseea (VI.4) care aminteşte de Hyperia, regiunea aflată în apropiere de locurile ciclopilor de unde au emigrat pheacii, un alt nume al pelasgilor în izvoarele greceşti[13]. Ceilalţi unsprezece titani îşi reduc de asemenea numele la râuri sau munţi din Dacia[14]. Deducem de aici că patria neamului urieşesc al titanilor era langă Okeanos Potamos, Okeanos fiind chiar numele unuia dintre titani şi care nu este altul decât fluviul cel sfânt al antichităţii dacice Istrul sau Dunărea.

După cum patria titanilor nu era Grecia, la fel nici numele lor nu este grecesc. Homer făcând referire la aceştia îi numeşte pe titani cu epitete precum „protopărinţii oamenilor distinşi”[15]. Prin urmare, grecii îi percepeau pe titani ca părinţi ai oamenilor după cum arată şi rădăcina „tata” la care se reduce în cele din urmă cuvântul titan. Forma grecizată titanes, prin radicalul „tata” la care poate fi redusă, este identică în fond şi formă cu forma românească a cuvântului „tătâni”, nume sub care mai sunt cunoscuţi uriaşii în tradiţia populară românească, tătâni însemnând în limba română taţi, părinţi.

Pe langă denumirea de tătâni, uriaşii mai sunt cunoscuţi în tradiţiile româneşti sub numele de tătari. Despre acesti tătari tradiţia culeasă de Nicolae Densuşianu ne spune că odată formau un popor puternic, care locuise înainte vreme pe teritoriul provinciei româneşti Valahia, înaintea românilor iar dacii nu erau decât un fel de tătari[16]. Imediat ne putem da seama că nu este vorba despre triburile tătarilor care au tranzitat şi ţara noastra la 1241, mai ales că este vorba şi de filiaţia tătari- daci-români de care vorbeam ceva mai devreme. Acestora li se atribuie unele resturi de ceramica descoperite în acestă provincie şi unele menhire care erau considerate a marca mormintele uriaşilor, unele chilii săpate în stânci asemenea acelor din zona Întorsurii Buzăului sau de la Corbii de Piatră, unele dintre cetăţile cu ziduri sau din pământ cum este Argedava, prima cetate de scaun a lui Burebista şi nu în ultimul rând mormintele tumulare sau toponimia unor sate părăsite, unde s-au descoperit şi resturi de construcţii antice, sate denumite cu termenul generic de sălişti tătăreşti.

Această numire de tătari atribuită uriaşilor în tradiţiile populare româneşti nu este în fond decât o altă formă a numirii tătâni cu care Homer şi ţăranii români îi investiseră pe titani. Procesul lingvistic care a dat naştere acestei denumiri de tătari pentru a desemna neamul uriaşilor este tranformarea literei „n” din tătâni în „r” rezultând astfel termenul de tătari[17, caci rădăcina acestui nume etnic se reduce defapt tot la radicalul „tata”. Această particularitate lingvistică se va păstra în ţările române până la mijlocul Evului Mediu.

Dealtfel, forma tătân cu sensul de titan, în care se văd oglindiţi uriaşii tradiţiei româneşti este consfinţită de Codicele Voroneţian ce păstrează în paginile sale formulări precum: „Dumeneca a saptea a sfinţilor tătari (a se înţelege a sfinţilor părinţi), legea tătărească (legea părintească), obicnitelor tătăreşti ( obiceiuri tătăreşti, părinteşti. Iar o baladă populară din Brasov ne spune astfel:

Frumoasă masă e-ntinsă

De mulţi boieri e cuprinsă

Da’ la masă cine şede?

Tăţi bunii Braşovului

Şi tartorii târgului

Denumirea tartor, în sensul bun al cuvântului, adică acela de „cap, sef, părinte” păstrată în popor se reduce la timpurile pelasgo-dace şi se fundamentează pe unul dintre epitetele lui Zamolxe.

De la unii autori antici cum este Mnaseas din Petrae aflăm că dacii adorau pe Zamolxe ca pe Cronos iar Cronos în mitologia romană este echivalentul lui Saturn şi de aici putem deduce echivalenţa Saturn-Cronos-Zamolxe. Această identitate a divinităţilor în discuţie se datorează faptului vechii pelasgi porniţi din Dacia, care era patria lor după toate izvoarele greceşti şi romane, au colonizat la un moment dat atât Grecia , cât şi Italia. Odată dedusă identitatea dintre aceste divinităţi, în fond una şi aceeaşi, dar cu numiri etnice diferite observăm că unul dintre epitetele de care se bucura Saturn/Cronos în teogoniile greceşti este acela de Tartaros identic ca formă şi sens cu românescul „tartor”. Mai mult, pentru greci, forma Tartar reprezenta lumea de dincolo iar prin inversiune fonetică obţinem Tătar. Ceea ce este de-a dreptul ciudat este că în Transilvania, Tara de Dincolo, se află o localitate cu numele de Tărtăria, locul unde a părut scrisul pentru prima dată, mai vechi cu o mie de ani decât cel sumerian.

Prin urmare Saturn/Cronos/Zamolxe se legitima prin epitetul tartaros acordat lui de lumea grecească drept zeul tătarilor, a tătânilor, a neamului uriaşilor. Deasemenea, Egiptul îl cunoaste pe saturn cu epitetul de tatunen, denumire foarte apropiată de românescul tătâne, fiind invocat sub titlul de „ părinte al părinţilor”. Conform istoricului roman Suetonius, Apollo a cărui patrie se afla în părţile Dunării de jos, după cum arată epitetul său de Hiperborean şi după tradiţiile greceşti care plasa Hiperboreea în aceste ţinuturi, şi care pare a fi doar o formă, aceea a luminii solare, a zeului suprem pelasgo-dac Zamolxe, era adorat în unele părţi ale Romei cu epitetul de Tortor, foarte asemănător cu românescul tartor şi care pare a deriva, în acestă lumină, cuvântul tătar.

Cel mai cunoscut reprezentat al nemului titanilor este Prometheu, despre care întreaga antichitate avea imaginea unui erou civilizator, cel mai înţelept dintre titani.

heracles19_jpg

După cum putem observa, titanii, vechii uriaşi, nu erau altceva decât un neam pelasg, mai ales că în genealogiile străvechi, Titan, părintele titanilor ar fi fost nepot al lui Pelasg. Gradul de rudenie al acestor genealogii antice arată de cele mai multe ori filiaţia anumitor triburi sau neamuri întregi la o anumită tulpină genealogica adică la un neam mama.

…şi iar de neamul uriaşilor. Giganţii

Conform teogoniilor greceşti giganţii erau unul şi acelaşi neam cu titanii. Statura lor era de o mărime colosală şi erau deosebit de puternici. Aveau faţa teribilă, purtau plete iar pe picioare aveau solzi asemenea balaurilor şi aruncau asupra cerului cu pietre şi lemne aprinse[18]. Oare, nu este aceasta o referire, încă o dată la filiaţia pelasgo-dacă, având în vedere ritualul tragerii cu săgeţi, menţionat în legătură cu dacii, în norii aducători de furtună?

Giganţii, conform aceloraşi izvoare, erau un popor de munteni, or despre dacii care încă în antichitatea clasică erau consideraţi urmaşi ai pelasgilor şi hiperboreilor, se spunea că „ dacii triesc nedezlipiţi de munţi”, iar în epoca romană dacii erau consideraţi încă urmaşi ai vechilor titani şi giganţi. La fel cum ne spun şi legendele din Mărginimea Sibiului, de la Orlat şi Sibiel.

Autorii greci ne spun că patria giganţilor se afla în regiunea muntelui Phlegra unde se întâmplase în fapt şi gigantomahia sau războiul zeilor greci cu giganţii. Or urmarind scrierile antice, acest munte numit Phlegra era situat pe teritoriul Daciei fiind localizată de către N. Densuşianu în clisura Dunării, în zona Porţile de Fier.

Toponimia Banatului păstrează oronimul Pregleda. Acesta este un munte lipsit de pădure, suprafaţa sa fiind acoperită numai de stâncărie arsă iar în vecinătatea sa se află peştera Avernus, unde miturile greceşti spun că au fost închişi giganţii acoperiţi fiind mai apoi cu munţi şi cu stânci.<[19 Or pe teritoriul comunei Izverna se află o peşteră imensă în muntele Pregleda. În coastele acestui munte există şi o surpătură imensă , care conform cu legendele locului, a fost făcută de un uriaş[20]. Prin urmare şi în conformitate cu informaţia oferită de miturile Greciei antehomerice ne aflăm, odată ce pătrundem în Clisura Dunării, pe teritoriul giganţilor.

De la Pregleda spre nord încep culmile muntelui Retezat în a cărui parte de sud-vest se află culmea Gugu care pentru disertaţia noastră are o însemnătate aparte deoarece aici trăieşte o populaţie de păstori, robuşti , înalţi având un port şi nişte tradiţii cu totul şi cu totul interesante. Aceştia sunt guganii sau gugulanii. Ei trăiesc încă din antichitate pe culmile munţilor din judeţele Mehedinţi şi Gorj, trăind într-o comunitate izolată iar originea lor este plasată în regiunea de peste munte, în „ţara gugănească”. Acest nume de gugani se pierde în negura timpurilor pelasge deoarece variaţii ale acestui nume le întâlnim în scrierile istorice ale antichităţii cu referire directă la giganţi. Avem bunăoară o localitate cu numele Gigonus, unde se spune că a avut loc titanomahia; Gigon epitet sub care era cunoscut Hercules în antichitatea clasică grecească şi care identificat în tradiţia românească sub numele de Iovan Iorgovan poartă epitetul de „ fecior de mocan ( păstor)”.

Rădăcina „gug” sub forma „Gog” o aflam atât în Vechiul Testament , cât şi în Noul Testament sub forma a două etnonime: Gog şi Magog.[21]Vorbind despre aceste două popoare, Sfântul Augustin ne spune că trebuie să înţelegem prin aceste nume pomenite în Apocalipsă pe geţi şi masageţi[22] care au caracterul unor popoare mame. Având în vedere aceste menţiuni despre Gog şi Magog precum şi povestea lui David , ucigătoaul uriaşului Goliath, corelate cu legenda română menţionată la începutul acestei expuneri, putem spune că tradiţia biblică are la bază tradiţiile antice despre giganţi şi ţara lor de la Dunărea de Jos şi nu invers.

Dacă până acum ne-am referit doar la titani şi giganţi şi la tradiţiile româneşti legate de acestia , în tradiţiile antichităţii mai apare o denumire pentru neamul uriaşilor şi anume aceea de ciclopi deveniţi faimoşi prin arta lor de a construi, realizările lor constructive aparţinând artei megalitice sau construcţiilor ciclopice.

10-ciclopi

Ciclopii, uriaşii constructori

Menţiunile istorico- mitizate lasate nouă de către autorii greci amintesc despre ciclopi ca un alt nume al uriaşilor de la Dunărea de Jos. Istoricii greci amintesc de cetatea ciclopică de la Micene, de zidurile ciclopice ale Troiei ridicate de Apollo, ajutat de Poseidon şi Aea. Numai că Troia era o cetate tracă iar Apollo este zeul Hiperboreilor, patria sa fiind la Istru ( Dunăre). Nu ne vom opri aici asupra tuturor menţiunilor autorilor antici despre arhitectura ciclopică şi răspândirea ei, ci vom încerca să stabilim patria lor de origine în concordanţă cu mărturiile antice şi cu tradiţia mitică românească.

Cele mai vechi notiţe cu referire la ciclopi le aflăm la poetul epic grec Homer. Acesta ne spune că ciclopii erau un popor prin excelenţă pastoral, locuind pe munţii cei înalţi din nordul Thraciei ( Daciei) distingându-se prin statura lor uriaşă. Prin urmare şi aceşti ciclopi erau uriaşi. Când trebuie să-i localizeze pe aceşti ciclopi, Homer ne spune că trăiau în vecinătatea lui Pontos (Illiada,IX.39) prin care grecii întelegeau Pontul Euxin ( Marea Neagră)[23. Ciclopul Polyphem cu care se va întâlni Ulise este descris ca un uriaş enorm ce părea că este un pisc înalt de munte cu creştetul acoperit de păduri (Odiseea,I.70). În limbaj demitizat aceasta însemnând că avea o statură extrem de mare şi puternică, iar locul în care se vor întâlni va fi de fapt o construcţie ciclopică, în speţă, un staul (Odiseea,IX.237) situat lângă Polovragi, săpată de mana omului în stâncile naturale, având dimensiuni colosale. Ceea ce vine să confirme ipoteza noastră că ciclopii aparţineau de fapt clasei uriaşilor sau Titanilor numiţi si giganţi, este faptul că poporul numeşte acest loc Oborul Jidovilor sau al urieşilor[24]

La acesti ciclopi fac referire si următoare versuri dintr-o colindă românească:

Ciobani mândri şi voinici

Care nu sunt de aici

Ci veniţi din lumea mare

Pe gorgane şi pe vale[25]

Am spus ceva mai devreme că uriaşii în tradiţia poporului român apar şi ca voinici fără pereche. Cu această colindă ajungem la un alt gen de construcţii ciclopice, anume gorganele sau tumulii funerari de forma unei cupole, sau conici, însă de dimensiuni mari şi neacoperiţi de pădure. Cunoscuţi sub diferite nume în tradiţia populară românească (morminte, movile, culmi, holumpuri, silistre, popine, gruie sau grunie, gruieţe) ei sunt asimilaţi de cele mai multe ori cu uriaşii. Ori după dimensiunile lor mari, aceste morminte aparţin artei construcţiilor funerare ciclopice. Un asemenea tumul este cel de langă Popeşti (Argedava) despre care localnicii spun a fost ridicat de uriaşi sau de jidovi şi că asemenea movile sau măguri se găsesc până dincolo de Teleorman[26]. Aceşti tumuli erau marcaţi întru amintirea mortului de câte o stană sau columnă de piatră. Despre acest obicei de a ridica menhire pentru a marca mormintele celor mai însemnaţi dintre ei ne vorbeşte un bocet din Transilvania unde bradul urma a fi pus :

La un cap de fată

La un stan de piatră

La fel, în pădurea Rica aflată în regiunea secuiască din Transilvania avem un menhir de 3 stânjeni înălţime numit „ Piatra Ricei”. Despre acest menhir şi despre destinaţia sa ne spun localnicii care cred că aici ar fi fost îngropată o regină a cărei cetate se afla pe dealul de desupra văii[27].

fig_3

Trebuie menţionat că în multe regiuni de pe teritoriul României au existat cimitire preistorice întregi care în popor aveau numele de Mormintele uriaşilor, ale Jidovilor, ale Dacilor sau Lazilor, mormintele lor fiind marcate prin bolovani mari şi nescrişi, adică prin menhire. În acest sens menţionăm necropola de la Argedava unde s-au descoperit mormintele a 80 de uriaşi cu o înalţime medie de patru metri şi Hudeştii Mici (Moldova).

Tot din categoria monumentelor ciclopice fac parte şi sculpturile megalitice ce împânzesc Carpaţii, dintre care cele mai importante sunt Sfinxul şi Babele din Munţii Bucegi. În munţii României există încă o seamă de Sfincşi precum si alte figuri megalitice ce amintesc de cultul pelasg al celor doi Zamolxe cunoscuţi vechilor greci sub numele de Saturn şi Geea, simbolizaţi prin cei doi şerpi ai caduceului hermetic.

Pliniu cel Bătrân[28] ne spune că primii care au construit turnuri sau fortificaţii pe înălţimi au fost ciclopii. Ori este interesant aici de specificat legenda uriaşilor de pe muntele Ceahlău. Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriaşi, popor de oameni grozav de înalţi şi de tari. Şi-au adus cu dânşii nişte vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, şi-i păşunau toată vara pe plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus şi miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci şi până acum aşa îi spune.
Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri şi bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată şi un băiat. Aceştia, luând puţinii bouri ce erau feriţi de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Şi numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi oamenii dinspre soare răsare. Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau miraţi cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea măreţe. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini, numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit, curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui. Şi peste ceasuri, când mândrul soare şi vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul…
După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriaşi şi nici o mişcare în munte, s-au urcat pe culme şi i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi.
Şi iaca aşa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieşilor..
[29]

În urma coroborării izvoarelor mitico-istorice şi a tradiţiilor româneşti vedem un fapt cel puţin ieşit din comun, acest popor, pe care l-am numit la început fantastic, a devenit pe parcursul studiului, cât se poate de real, cu existenţă în plan fizic şi cu o patrie cât se poate de reală. Iar acest neam în plan istoric sunt pelasgo-dacii iar patria lor este Dunărea de Jos.

Şi pentru a încheia acest capitol al lucrării de faţă vom termina pe tonul cu care am început. Vasile Lovinescu ne relatează despre un domn învăţat care explica unui tăran român că svastica este un semn oriental. Tăranul îl ascultă ia rla finalul discuţiei afirma convins: „ Nu! E a nost! Îl avem de pe vremea urieşilor”. Ciudată acestă memorie ancestrală a românilor care face posibilă o continuitate etnică şi mitologică de mai bine de 7000 de ani, descinzând din imemorialele timpuri pelasge, trecând prin perioada Daciei clasice, făcând faţă cu succes „romanizării”, travesând toate vicisitudinile Evului mediu pentru a se transmite nealterată ţăranului român din epoca moderna.


1. Pamfil Bilţiu/ Maria Bilţiu, op cit, p27

2. Ibidem,p.27

3. R. Vulcănescu, op cit, p 255

5. Lazăr Seineanu,Influienţa orientală asupra limbii şi culturii române,Buc.,1900,p.280

6. Pamfil Bilţiu / Maria Bilţiu, op cit, p.27

8. V. Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Ed.Albatros, Buc., 1995, p.584

9. P. Bilţiu/Maria Bilţiu,op cit, p28

11. Vergilius, Aeneida,VI.v.580

12. Hesiod, Theogonia,v.133-136

13. N.Densuşianu, Dacia Preistorică, ed. Herald, buc., 2001, p861-862

14. Ibidem, p 708-709,nota 3

15. Iliada,XIV.v.201

16. N.Densuşianu, op cit, p.713

17. Ibidem,p 567

18. Ibidem,p.715

19. Strabon, Geographia,VI.3.5

20. N. Densuşianu, op cit, p717

21. Biblia,Vechiul Testament, Iezechiel 38:39;Ieremia cap. 4-6; Noul Testament, Apocalipsa,20:7-10

22. Cf. N. Densuşianu, op cit,p723

23. Strabon, Geographia,I.2.10

24. N.Densuşianu, op cit, p467, nota2

25. Ibidem, p.469, nota4

27. N.Densuşianu, op cit, p166, nota1

28. Pliniu cel Bătrân, Istoria Naturală, VII.57

Published in: on 28/04/2009 at 20:26  Comments (50)  
Tags: , , , , , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://quadratus.wordpress.com/2009/04/28/uriasii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

50 comentariiLasă un comentariu

  1. !!..hmm..:).un zambet ptr commenturi …si e chiar indulgent ,ptr ca multe sunt rautacioase ..,dar nu voit(sper) ci pur si simplu din nestiinta,lipsa informatiei,indoctrinare,atat despre asta…..cealalta parte a zambetului ,care ocupa 99% din el (si nu e indulgent,e din inima) e ptr cei ce au inteles si simt neaos,…Nu sunt de prin partea locului (si sincer imi pare rau ) ptr ca acolo mi se pare a fi adevarata noastra radacina. Am citit mult ,despre tot ce spui aici,atat de frumos ,Lupule:) ,despre Titani sau Uriasi sau Ciclopi despre Legendele Olimpului sau Istoria Antica,Contemporana sau Moderna,despre,despre….dar nu am facut corelarea asa cum ai reusit sa o faci tu. Frumos,foarte frumos….Felicitari !…si ca un.. P.S. in commenturi s-au atins atat de multe subiecte ..politic,social,religios,etc,dar aproape deloc cel la care faci tu referire si cred ca stiu si de ce ,lipsa informatiei..!!
    Cu respect Tina

  2. Am 32 de ani , si bunica mea imi spunea povesti despre jidovi. Am intrebat-o despre niste movile de pamant din zona Rosiori de Vede si mi-a spus ca stie de la bunica ei care la randul ei stia de la bunica ei (in jur de 5 generatii in urma) ca sunt facute de jidovi . Acesti jidovi stiu ca oamenii vor conduce lumea sii numeau furnici. Jidovi au fost pedepsiti de Dumnezeu pentru ca la suparare zguduiau pamantul si-si doreau sa ajunga la ceruri. Din pacate acum nu mai are cine sa-mi povesteasca ….desi asi fi avut ff multe intrebari.

  3. Ce trecut interesant si ce prezent mizerabil

  4. URIASI CHIAR EXISTA DACA NU CREDETI UITATIVA PA YUTUBE

  5. sunt foarte tari articolele tale, le citesc cu mare drag … multa bafta in continuare

  6. am un prieten care are un prieten care are un prieten care stie unde sunt ingropati niste uriasi! ce credeti ca ar trebui sa faca acel prieten?

    • Io is de parere ca un concediu la Ibiza ar fi cel mai binevenit in cazul asta.
      Solomonar

  7. Felicitari!Oameni destepti,mandrii de istoria si faptele inaintasilor.Dar ce facem cu prezentul,ne prefacem ca nu-l vedem?Nu putem sa aratam lumii cine am fost,pentruca aratam ce suntem!Un popor sarac,marginit si orgolios.Rusinea Europei!

  8. interesant articol!si in satul meu natal am auzit vorbindu-se despre asa ceva.mai mult de atat bunicul meu are acasa o piatra care seamana perfect cu o vertebra si care mi-a spus ca se numeste”os de jidov”.plecand de la aceasta denumire am cautat pe net si am ajuns la articolul acesta.eu sunt convins ca multe lucruri care se spun despre acest subiect sunt adevarate.

  9. @kellogs, pentru ca suntem doua persoane diferite (chiar mai mult de doua, dar eu, Solomonar si autorul articolului de fata, zamolxe, publicam cel mai mult), si nu, nu se poate altfel. Si da, scriem folosind regionalisme si-o sa continuam s-o facem.
    Despre articol nu comentez ca nu imi apartine.
    Solomonar

  10. Frumos articol. Doar ca basmele raman basme. Nu au cum sa fie transpuse in realitate pt ca ele sunt basme, nu realitati.

    Inteleg ca daca badea Ionita Florea din nus care comuna de prin Giurgiu isi aminteste el de acum 60 de ani ca dezgropa uriasi noi trebuie sa o luam de buna ? Mai plauzibil este ca alea erau schelete de fel de fel de animale. Sau ca a primit un kilogram de faina ca sa declare asa ceva (mai mult decat primea ca sa sape la uriasi!).

    Cat despre analogiile lexicale … Daca nu ma insel, in Iran exista un oras numit Arad. Pac. Uite cum ne inrudim cu iranienii. Clar. Nu ma refer la faptul ca suntem indo-europeni, ci ma refer la faptul ca iranienii au pornit de aici din Romanica. Ca de altfel toti pelasgii care au colonizat / civilizat lumea. Ca deh, asa zice si Poemul lui Ghilgames.

    PS. dar de ce doua persoane posteaza sub numele ‘quadratus’ ? Cred ca am inteles bine ca sunteti 2 persoane diferite nu ? Chiar nu se poate altfel ?

    PS2. Dintr-un articol scris intr-o romana foarte fluida treceti la comentarii pe blog din care cu greu se intelege ceva. Pline de regionalisme pesemne.

  11. @wolwfie… O sa ma aduci in situatia de a nu-ti mai aproba comentariile, ceea ce nu s-a intamplat in istoria blogului astuia.
    Solomonar

  12. te`ai dat la fund !!!!!

  13. stalpul cerului este in bucegi mai sus de varful omu din ce stiu eu…altceva….!!!!! stiai ca momarlani din munti retezat si`au vandut paminturile unei corporati din strainatate, asa ca suprafete din muntii retezat sunt vanduti cu acte in regula……sa nu care cumva sa ma contrazici, pt ca la fel am gandit si eu ca nu e posibil sa vinzi munti…dar mi`sa spus ca este totul posibil, dar nimic nu este recunoscut, treaba asta am aflato de la cineva care face reportaje pentru un ziar si care este din in zona……

    • „… stiai ca momarlani din munti retezat si-au vandut paminturile unei corporati din strainatate, asa ca suprafete din muntii retezat sunt vanduti cu acte in regula…”
      Din pacate au vandut doar dreptul de exploatare a unor paduri, cu obligatia de replantare a terenului. Momarlanii din vestul Depresiunii Petrosani sunt, inca, urmasi ai dacilor, iar Retezatul e sfant pentru ei.
      Iar despre reporterii de Valea jiului… as prefera sa nu vorbesc. Dreptul la libera exprimare (cred???) l-am obtinut acum 20 de ani.
      … si continuati

  14. adresa mea este ceea cu acelasi nume doar ca pe gmail, da`mi un nr de telefon si vb, e mai usor….aici o sa o tinem asa de ne apuca si nepotii si stranepotii

  15. Wolfwie stai ase ca nu-i ase:)
    îi articolu meu, solomonar nu sa baga în zama asta ca nu-i a lui. Da am io o întrebare: cam ce ai vazut tu acolo neargumentat? cam cu tati tarani autentici ai vb tu de solomonari uriesi si alte de-astea? Şi mai tre sa te întreb o trebuta: care-s locurile alea sacre prin care ai trecut tu? Io am fost în cateva da cred ca-i de ajuns sa mentionez Stalpu Cerului…în preajma îi si pestera solomonarilor” dela capatu pamntului”. Îţi zac io oarece prin parapsihologi si yoghini nu-ti poti cunoaste poporu, tre sa ajungi la radacina ori radacina aia îi taranu român, nu ala parvenit ci ala autentic care înca crede în „basme” „povesti” si „nebunii” pe care stiinţa încearca sa nu le ia în sama.Şi cand „brasoavele” astea îs confirmate de istorie ( izvoare literare, epigrafice, numismatice, etc ca-s o tona) atunci acăr ce-i tace tu de neagurmentat nu prea sa prinde
    zamolxe

  16. in fine e blogul tau, pana la urma poti scrie ce vrei……..dar iti doresc sa mergi si tu in locurile mai putin cunoscute in care preoti daci se inchinau la divinitati si ai sa te izbesti de multe necunoscute si atunci ma vei intelege.

  17. nu stiu daca ma`m facut destul de inteles, dar eu sunt pasionat de daci, si fatza de majoritatea care dezbat acest subiect chiar am mers in multe locuri pt a vedea fel si fel de locuri in care au trait dacii. Si ma`m izbit de multe intrebari fara raspuns, care , cu timpul am inceput sa le inteleg. Dar ceea ce spui tu nu ai o baza solida. Incerc sa invat de la fiecare , ce este rau in asta ! doar am nevoie de argumente si nu numai eu, ci oricare altcineva care citeste acest blog…..

  18. de ce zici asta ? vreau doar dovezi serioase in ceea ce afirmi.

  19. wolwfie, tu ai problema cu siteul asta si cu noi in genere. Esti Gica Contra?

  20. o spui de parca ceea ce scrie aici pe blog despre solomonari este litera de lege.

  21. @wolwfie. nu e vorba de razboaie aici, ci de atitudine in exprimare. Si nu, solomonar nu vine de la Solomon. dar exista un articol pe blog pe tema asta, asa ca nu voi intra in explicatii.
    Solomonar

  22. mai eu ma bucur ca mi`ai raspuns, si nu vreau sa interpretezi aceste discutii ca pe un sa zicem razboi, doar ca sunt un pic frustat, de cate ori ajungi in vre`un loc in care a fost un preot dac, trebuie sa te lovesti de blesteme sau de moarte si e normal sa te intrebi; mai daca acesti preoti daci au fost buni de ce naiba pe unde sunt iei se aude numai de rau ! despre Zamolxe, ce pot sa zic !!! nu este o carte anume care sa contina invataturile lui, ca sa pot spune cu certitudine daca sunt bune sau rele. Si aceasta taina a solomonarilor nu stiu ce sa zic, de existat mai mult ca sigur a existat, legenda ca denumirea de solomonar vine de la regele Solomon din Biblie…….o fi , nu o fi….habar nu am. Eram curios ce fel de preoti au trait in partile din zona polovragi, pt ca am aflat cate ceva de acolo si citeam intr`o revista ca in zona sau gasit schelti de animale asemanatoare cu cele desenate la chinezi, ma intreb de ce naiba nu le`a zis direct dragoni. IN afara de asta cineva din zona de acolo umbland prin munti a dat fata in fata cu o creatura ciudatata ….cu aripi care locuia intr`o pestera…..

  23. @wolfwie, si daca zamolxe face asa cum tu il acuzi, si evident greseste, de ce ceri parerea in legatura cu o problema atat de „sensibila” cum ar fi cercetarea misterelor muntilor? Eu sunt de parere ca ar trebui sa avem incredere doar in eprsoanele care, dinpunctul nostru de vedere, spun adevarul- ori, pentru tine, zamolxe nu este o astfel de persoana. Poate ar trebui cautate raspunsurile in alta parte.
    O zi buna!
    Solomonar

  24. quadratus ma intreb daca ai fost tu insusi in locuri destul de incarcate spiritual, si nu ma refer la de exemplu Sarmisegetuza, ma refer la acele locuri ferite de ochii lumii !!!!! In ultimul timp am tot incercat sa descifrez niste semne ciudate de prin munti, si mi `sa spus inclusiv de catre yoghini sau de catre parapsihologi sa stau in banca mea ca nu stiu cu ce am de a face. Sa sti ca sunt frumoase legendele despre stramosi nostri sau „zicatorile” pline de intelepciune auzite din batrini, doar ca sa nu confundam aceste lucruri cu „practicile dacice spirituale”. Faptul ca aceste „practici” iti confera anumite puteri parapsihologice sau transformari reale a infatisari, sau puterea de a merge prin vazduh, etc asta este iarasi alta poveste, nu neg ca exista ba din contra sunt sigur de asta, doar ca nu are de a face cu partea buna a lucrurilor. Se spune ca Stefan cel Mare inainte de fiecare batalie trimitea preoti mai „aparte” si descanta locul unde avea loc batalia…..partea urata la tine este ca te alarmezi prea repede, nu incerci sa vezi si partea buna si partea rea, sau altfel zis sa cantaresti, tu doar hotaresti ce vrei tu, si cam atit, nu incerci sa vezi toate laturile problemei.

    • wolfwie salut!
      De yoghinii si parapsihologii de la noi îs satul, zac si ei ce or auzat de la alţii, valoarea lor spirituală tinde vertiginos spre zero ( si ala taiat).Yoghinii occidentali or preluat si se folosesc de nişte concepte care habar nu au cu ce se manca. Cât despre ” Scoala dacică” aia e subzistentă în tradiţiile tăranilor, chiar daca între timp s-o numit creştinism. O fi poate vreo practica rea, cum zaci tu, sa pui pruncu pe fata căsii ( nu cred ca stii ce-i aia, da io t-am zas) ca sa-l pui sub protectia pamantului , sfant de altfel, pe care sede si care are grija de el asa cum si noi ar trebui sa avem grija de el, în replica. Ca el ne tane ( asta-i tat întelepciune ancestrala).. Amu, cat despre faptu cum si cat cantaresc io… ala de sus m-a judeca daca cantaresc stramb, tu poti doar sa mai vii sau nu pe aici. Şi aprpo de descantat… zaci tu ca-i rau sa descanti? Za-mi di ce uneori medicina nu face cat descantecu. Medicu nu te poate vindeca de deochi da taranu cu ” prostia” lui te poate, nici de epilepsie nu te poate vindeca nenea doctoru si sunt destule marturii ca tarani loviti de napasta asta s-or vindecat prin descantat.Amu judeca tu drept si cu partea buna si a re!
      Numa bine ( si fara supărare)🙂
      zamolxe

  25. Şi eu am obsesia uriaşilor.
    Biblia vorbeşte despre ei cu foarte multă uşurinţă, ca despre ceva natural…

    În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.
    (Geneza, Capitolul 6, 4)
    Apar, iată, fii ai lui Dumnezeu, dar şi urmaşi ai legăturilor dintre fii lui Dumnezeu şi fiicele oamenilor. Este clară asemănarea cu demiurgicul.

    Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război. Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;
    (Cartea lui Baruh, Capitolul 3, 26-27)
    Iată o relaţie nu tocmai bună între Divinitate şi Uriaşi…

    Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei.
    (Cartea Iuditei, Capitolul 16, 6)

    …şi încă…

    Numerii, Cap. 13, 34. Acolo am văzut noi şi uriaşi, pe fiii lui Enac, din neamul uriaşilor; şi nouă ni se părea că suntem faţă de ei ca nişte lăcuste şi tot aşa le păream şi noi lor”.

    Psalmi, Cap. 18, 6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui. Cap. 32, 16. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui.

    Cartea întâia a Regilor, Cap. 17, 51. Atunci David a alergat şi, călcând pe filistean, luă sabia lui şi, scoţând-o din teacă, îl lovi cu ea şi-i tăie capul; Filistenii, văzând că uriaşul lor a murit, au fugit.

    Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, Cap. 16, 8. Nu s-a milostivit spre uriaşii cei de demult, care s-au depărtat de El prin trufia lor.
    Cap. 47, 4. În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra care a doborât semeţia lui Goliat?

    Cartea înţelepciunii lui Solomon, Cap. 14, 6. Iar de demult, când au pierit trufaşii uriaşi, nădejdea întregii lumi a scăpat într-o barcă şi barca, îndrumată de mâna Ta, a lăsat omenirii sămânţa urmaşilor.

  26. *Repetate

  27. @Bogdan, asa cum si zamolxe, si eu am spus in reptate randuri, noi nu incercam sa convingem pe nimeni de nimic. Pur si simplu ne exprimam opiniile intr-un mod civilizat- atat. Avem insa pretentia ca si ceilalti sa faca la fel.
    Solomonar

  28. II vad, dar cred ca mai multe roade aduce sa intrevezi ce nevoi au ceilalti atunci cand se exprima astfel.

  29. @Bogdan, altii pornesc galceava…
    Solomonar

  30. Mai oameni buni….ce atata galceava?Iluzia separarii va spune ce-mi spune si mie? Cred ca mai cumpatat e sa zici ca nu conteaza atat calea cat drumul….

  31. nici nu vreau sa inteleg altceva, se stie foarte clar ca intunericul nu poate suporta lumina corect ! atunci dute intr`o biserica ortodoxa si incearca sa de exemplu sa meditezi, sa vezi daca poti, daca nu reusesti nu ma intreba pe mine de ce…..Zalmoxe a fost om care preda niste invataturi asemanatoare lui Buda, numai ca marea diferenta dintre Buda, Zalmoxe si Iisus este ca Iisus s`a jertfit pt noi……nu am nimic cu ceilalti, nu neg existenta lor doar ca creatorul acestei lumi nu este nici Zalmoxe sau nici alt profet, ci Iisus Dumnezeu care face parte din Sfanta Treime. Doar simplu nume de crestin poate perturba multime de diavoli. De ce la practicile de yoga cand venea un crestin ceilalti o luau razna, si pana nu pleca crestinul de acolo nu se puteau concentra !!!!

  32. Nici nu ma asteptam sa intelegi ce vreau sa spun. Dar nu reformulez, ca e inutil

  33. dragul meu Iisus a fost si om si Dumnezeu, avea doua firi. Cum adica nu are importanta cui te inchini ! Doamne fereste…..

  34. @wolfwie, Iisus n-a fost om? Eu zic sa lasam pe fiecare sa se inchine cui doreste. Nu este importnat CUI anume te „inchini”. In fine, cu siguranta intelegem foarte diferit ce inseamna credinta (a nu se confunda cu religia).
    An nou bun iti doresc.
    Solomonar

  35. stiti care este parte proasta ! ca cei mai multi care studiaza istoria veche si nu numai, cad in capcana de a se inchina vechilor divinitati…..dragilor noi cautam doar sa vedem adevarul palpabil care ni`se ascunde, asta nu inseamna ca trebuie sa ne inchinam lui zalmoxe, buddha etc…pt ca acestia au fost oameni.

  36. Este fabulos articolul tau. Multi Romani cunoastem de la bunici, de prin povesti, legende si povestiri despre uriesii care au trait pe aceste meleaguri, dar nu prea credem, in lucrurile astea( decat unii ca mine, mai visatori), care cred ca toate legendele, mai ales cele pastrate cu sfintenie de taranul roman, au la origine un adevar. Dar tu ai scris acest articol, pe baza de documentatie, punand laolalta mituri si scrieri din mai multe tari, toponime Romanesti, legende si forme ale naturii( sau nu), din tara noastra, demonstrand ca toate aceste forme de relief cu forme umane, stanci tumuli, toponime si legende nu sunt doar niste simple coincidente, cum ar spune unii, ci impreuna alcatuiesc un adevar pastrat cu sfintenie de catre taranul Roman.

  37. […] Cititi articol complet » sursa 1 » sursa 2 […]

  38. flashportofoliu, multam şi mai vino pe la noi daca ti-a plăcut:)
    zamolxe

  39. Felicitari pentru articolul de mai sus, este foarte impresionant mai ales pentru mine care si eu la randul meu m-am ocupat de o astfel de cercetare.
    Detalii poti vedea in carticica Urmasii lui Ham pe sitewul meu:

    http://talcuireapocalipsa.wordpress.com/

    Succes in continuare si toate cele bune!

  40. Citesc cu deosebita placere articolele de genul acesta dar asi vrea mai multa publicitate despre descoperiri nu credeti? Lumea intreaga ar trebui sa afle ce avem noi in tara noastra.ar trebui sa stie mai multe despre Piara scrisa,si de multe altele acestea ne fac imaginea in lume sau gresec?Ne este frica cumva de ce ar trebui sa roiasca arheologii pe linga noi sai lasam sa veda cine sint stramosi nostri.documentare la discovery,national geografic.cu stima Roby

    • robert care piatra scrisa ! cea din muntii Buzaului !

    • rober despre care piatra scrisa vorbesti ! ceea din muntii buzaului !

  41. Exceptional acest articol atat de bine documentat.Si eu imi amintesc povestile batranilor despre uriasii carora le spuneau jidovi. Chiar si scrierile sumeriene pomenesc despre uriasi ca fiind descendentii zeilor din imperecherea cu oamenii. Candva am scris si eu despre uriasii din legendele sumeriene:
    http://www.neacostache.com/2008/06/08/suntem-creatia-extraterestrilor/
    O saptamana frumoasa, pline de realizari!

  42. Salutare,

    Imi plac articolele tale Zamolxe…Nu te supara ca altii au o minte inchisa in tiparele moderne si nu pot sa treaca prin filtru ceea ce aud sau citesc….Eu simt ca fac parte din neamul DACILOR, simt ca acest pamant ma ocroteste si ma ajuta atunci cand sunt la limita…Deci, singura vina a ta este ca nu pui zilnic cate un articol de acest fel…poate se va trezi in romani focul dacic si ne vom mira cum de ne zbatem in mizeria morala de atat timp…
    Bafta multa si ai grija sa fii la fel de DAC ca si pana acum…

    • Asa este,o sa fie multi care sa rada de articolele tale, dar nu pentru ca spui neadevaruri, dar pentru ca sunt sub limita lor de intelegere acestea, aceste legende( care au la origine niste adevaruri).Dar cei deschisi la minte si la suflet sunt considerati nebuni, in istoria umanitatii, doar pentru ca unii nu-i pot intelege.
      Pentru cei care inteleg ceea ce scrii, acestea vin in completarea cunostintelor despre Luminosii nostri stramosi.
      Non_antique, si eu cred la fel, cred ca acest neam, pelasg-dac-roman, este legat pe viata de acest pamant sfintit de sangele stramosilor, care si-au dat viata pentru apararea lui.

  43. Salut Costele taică🙂
    Sa-ţi spun ceva … câți dintre acei asa numiți profesori universitari au erudiţia lui Densuşianu, care-şi stapânesc materia la fel ca el?, prea putini nu copiază pe alţii ca să susţină teoriile… altora. Şi de ce Densuşianu nu ar fi valabil, pentru că e „modernist”? Pentru că nu „lingea” ca să-şi menţină locul sau sa avanseze în rang? Îţi mai spun o chestie muţi dintre acei cu profesori cu pretenţii de stiintificitate îşi scriu cărţile copiindu-i pe alţii,uita-te si tu ce bibliografii stufoase au la capătul cărţilor…da părerea lor, pe aia nu o vezi în cărti. Iar daca e să ma dea afara s-o facă liniştit, io asta cred, şi eu am sa-i rad în faţă de cât de redus şi limitat e:)
    zamolxe

  44. cum puteti sa citati din densusianu si sa aveti pretentii de stiintificitate? mergeti la orice profesor universitar cu densusianu si va da afara🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: