Ea este Hestia. Toţi am cunoscut-o sub numele de Zâmbeţel şi o alintam Zâmbi.
Toţi am iubit-o pentru inocenta ei, pentru felul ei de a fi. Pentru prieteni a fost prietenă, pentru apropiaţi apropiată, pentru mine… puica mea, aşa-i spuneam eu, şi iubita mea. Dacă ne-a fost aproape aici , acum s-a dus în Cer ca să ne poată veghea pe toţi…A mers la cules de lumină şi a devenit zeiţa mea…O iubiţi? Păstraţi-o în gând şi nicicând numele Hestia/ Zâmbi să nu dispară de pe buzele voastre…
Puica ultimii trandafiri pe care ţi-i dau aici…
Şi pentru că-ţi place ce spun şi cum spun ţi-am încropit şi o poezie…numai pentru tine
N-a fost să fie să mai stai cu noi
O oră crudă bate-n fapt de seară
A mea zeiţă şi prietena voastră
Pe aripi de îngeri se-nalţă la cer
Tu-n urma ta lăsat-ai amintire dragă
Eşti stea acum pe ceru-ntunecat.
Bună ai fost cu mine, bună ai fost cu toţi
Un zâmbet frumos venit din altă lume
Noi, Eu…ţi-am da toţi trandafirii lumii!
Acolo sus să stai să ne veghezi
Zamolxe Taică lasă-mă pe mine
A noastră Zâmbi este mai de preţ
Măicuţa noastră să o ţină-n braţe…
Biserica e plină de tristeţe
Iubesc un înger ce-a plecat la cer
Acum nu mai pot sa spun decât… zamolxe cuprinde făţuca lui Zambi în palme şi o sărută uşor pe frunte. Te iubesc puică. :*
Quadratus 
Of sis … tare mi-e dor de tine !!!
Am nevoie de-o măscăreală pe cinste şi de-un pup al tău Zambi 🙂 Ştii tu de ce şi cum, doar noi două ştim 🙂
Zâmbet drag !
Sibilla
heii ingeras ce spui tu acolo ma gasesti pe FB.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace. Sincere condoleante familiei si prietenilor.
Fata Ce Zambeste venit-am cu o poezioara draga tie :
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi,
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.
Marin Sorescu – Am Legat…
Imi lipsesti ,stii? 🙂
Te iubesc ,surioara mea nepretuita ! >:D<
Reverenta ,excelenta ta! <):)
” Orasul alb e imbracat in doliu,
Si plange fiecare ochi din el…
Ce lacrimi grele varsa ochiul !
Ce trist e vechiul cartier !
Cu pasi nesiguri si micuti,
Cobor pe drum si ma izbeste
Miros de mort iar norii muti
Vestesc ceva ce-a fost si nu mai este…
Ce trist te-ai dus, ce jalnic, ce profan !
In urma ta curg rauri de iubire,
Te-ai dus, e trist si chiar de-am vrea
Nu am putea uita nicicand de tine…
Si vei ramane purure-o lumina
Si vei ramane pururea-n noi
Cu flori de nu-ma-uita in mana
Vei fi mereu cu noi
Vei fi mereu, prin noi… ”
Dumnezeu s-o odihneasca
Zambi, surioară …. zâmbesc, incă zâmbesc, datorită ţie sis, pentru că te iubesc, pentru că mă iubeşti, pentru că vei fi şi rămâi alături de noi mereu !
Zamolxis să fie cu tine, suflet blând !
Mulţumesc, Zambi, pentru … TOT !
Sibilla
Fie ca fiecare zambet al nostru sa te bucure,la fel cum ne’a bucurat pe noi fiecare zambet al tau.Vei fi mereu un zambet in amintirile mele…
http://uk.youtube.com/watch?v=MDtcidMR_6I&feature=related……”…si te-ai dus dulce minune…/…si’amurit iubirea noastra…/floarea-albastra,floarea’lbastra…/..totu-i trist in asta lume../
Zamolxe ? Nu fi trist ca s-a sfarsit…fii fericit ca a existat…si noi,prietenii ei o iubim..si,stii tu ,dragule,cat te iubim si pe tine…stii ca ea,voluntara cum era,a plecat ,doar,inainte sa ne pregateasca locurile…..
Dumnezeu s-o odihneasca pe Zambetel, acolo, printre ingeri….Desi plecata, ea a ramas cu noi si, daca avem o inima plina de dragoste, putem inca simti energia ei binefacatoare revarsandu-se asupra noastra, deschizandu-ne o fereastra catre Rai, printr-un Zambet!
Iti multumesc, suflet frumos 🙂
Draga Pescarusule, precizarea probabil trebuia facuta mai de ceva vreme, si acum am gasit ocazia. A fost omisiunea mea. Solomonar
Se pare ca am facut o confuzie, dar precizarile tale Solomonar sunt extrem de binevenite.
Imi cer scuze pentru eroarea strecurata, dar stiu de pe acum ca ma veti intelege…
Emotia si mahnirea mi-au intrerupt claritatea gandurilor 😦
Zamolxe, suntem toti alaturi de tine, cu fiecare bataie de inima si cu fiecare tresarire a sufletului.
Sincere condoleante !
Scurta lamurire: Solomonar si Zamolxe NU sunt una si aceeasi persoana. Suntem doua persoane distincte administrand acelasi weblog. Toate cele bune! Solomonar
:(:(:(:(:( Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace, condoleante familiei si prietenilor :(:(
Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe draga noastra prietena. Iti multumim, Zamolxe, pentru aceasta frumoasa postare. Va asigur, pe amandoi, si pe tine, Zamolxe, si pe tine, Zambetel, acolo unde esti, de toata dragostea si pretuirea mea. Solomonar
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul si visarile !
Ce frumos ai spus, Quadratus, ca draga noastra Hestia „a mers la cules lumina si a devenit zeita ta” !
Am interferat cu ea in virtual, poate ca parte din noi se vor intalni candva in zboruri printre stele cu ingerul ei de lumina.
Este socant, nedrept, cutremurator, imposibil de greu de descris in cuvinte momentul despartirii.
Voi lasa aici versurile poetului Stefan Augustin Doinas sub apasatorul titlu „Astazi ne despartim”, in semn de omagiu si pretuire pentru fiinta minunata a Hestiei, Zambetelul nostru de pe chipul unui crampei de Ardeal:
„Astazi nu mai cantam, nu mai zambim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Totul e atat de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: – Asa trebuie sa fie…
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gandite sta marturie.
Nu peste mult timp tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand in gusa mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.
Nimeni nu va sti ca suntem
tot atat de aproape
si, ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau…
Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stand la inceput, de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sa bata vant.
Nu peste mult are sa bata vantul…”
Suntem aici, prietenii de suflet, veghindu-i saltul in nemurire si murmurandu-i numele special cu duiosie, emotie si dor.
Suntem alaturi de tine in aceste crude momente Solomonar, poti conta pe noi.
[…] https://quadratus.wordpress.com/2008/09/24/pentru-un-inger/ […]