Cugetări
„Mioriţa o zicem oricând, la moarte, la nuntă. Deşi e vorba de moarte, ea ne aduce linişte, pacea sfântă.”
Savu Constantin 69 ani în 1944 –Bălteni-Periş (Ilfov)
„Mioriţa o cântă ciobanii mei de parcă se coboară cerul pe pământ.”
Roşca Matache 72 ani în 1935 –Cornova-Ungheni (Basarabia)
„Mioriţa mă însoţeşte peste tot. Seara, după ce spun rugăciunea, spun şi Mioriţa.”
Tătăranu Sultana 85 ani în 1978 –Gemenea-Dâmboviţa
„Dacă mortul n-are pe nimeni, se cântă Mioriţa din bucium, ca să audă izvoarele, munţii, şi să-l jelească.”
Bâncă Elisabeta 45 ani în 1939 –Topolog-Tulcea
„Ciobanul a fost liniştit; ştia că se duce cu nuntă şi cu toate ale lui, ca şi cum ar fi trăit. De dor, ciobanul a înviat. Dorul este izvorul de viaţă.”
Răileanu Dochia 18 ani în 1939 –Izvoare-Floreşti (Basarabia)
(notă: Iscodiţi acuma o pruncă de 18 ani de pe la oraş cam ce zace ie dă ce Mioriţă.. În cazu în care o auzât de ie…)
„Mioriţa este muma poporului român. Ea vine de departe şi a mers împreună cu noi în toate veacurile. Mioriţa ne-a călăuzit prin puterea sufletească a păstorilor. Ea răspunde la cea mai mare întrebare: Ce este viaţa şi moartea.”
Vaşoti Virgil 51 ani în 1940 –Băiasa -Epir
„Mioriţa e ca o istorie primită cu gură de moarte. Trebuie transmisă exact, ca un testament.”
Poiană Neculai 90 ani în 1978 –Bogdana-Vaslui
http://spiritromanesc.go.ro/Cugetari%20pastoresti%20de%20odinioara.html
Miorita – cântec de înmormântare ( bocet)
Mioriţa – corinde din Ardeal
Mioriţa – doină cu noduri (Tara Lăpuşului)
Varianta culeasa de V. Alecsandri:
Mioriţa – variante din Moldova
Pe picior de plai
Coboară-mi, coboară
Trei turme de oi,
Nouă ciobănei.
Ei cân’ cobora
‘n gură de vâlcea,
Oile-mi păştea,
Ei se sfătuia
Şi, mări, se vorbea
Ca pe stăpânu
Să mi-l uciză
Că emai bogat:
Are oi mai multe,
Boi buni ne-njugaţi,
Bani nenumăraţi.
Nimnea n-auza
Cum se sfătuia;
Numa mica miorea,
ea că-mi-auza.
Da’ ea ce-mi făcea?
Iarbă nu-mi păştea,
Nici apă nu-mi bea.
Nimnea n-o-auza,,
Drag stăpân de-a ei,
Ia! că mi-o-auza
Din gur-o-ntreba:
- – Mioriţă, laie
Da’ ti-i ce nu-ţ place?
Ori de cap îţi faci,
Sau iarba, sau apa:
Apă din uluc
Sare din burduf,
Pojar de pe câmp?
-Stăpâne, stăpâne
Nu-i de capul mnieu
Ci-i de capul tău:
Cei nouă ciobani
Ei s-o’ sfătuit
Şi s-or vorbit
ca sămi te bată,
Să mi te omoare
Că eşti mai bogat,
Şi ai oi mai multe,
Boi buni, ne-njugaţi,
Bani nenumăraţi.
Da el ce-i zâcea?
-Mioriţă laie,
Ei m-or omorâ;
Pe mine să nu mă-ngroape
ori la vreun copaci,
Ori la biserică;
Ei să mă îngroape
În strunga oilor
În jocul mieilor.
Şi ei să îmi cate
Fluieraşu’ mnieu:
Fluieraş de os
Mult cântă jindos;
Fluieraş de socru
Mult cântă cu focu.
Da’ ei să-mi mai cate
Buciumelu mnieu
Din cel tun rotund,
la cap să mi-l puie;
Vântu când mi-a bate
Bucimel mi-a zâce,
Oile s-or strânge
Pemine m-or plange
Cu lacrămi de sânge
Ciobanii ce-mi făcea?
Sâmbătă sara
Oili-mi pornea,
Ei în urmă rămânea,
Beţe ca-mi tăia,
pe el tăbăra
Şi mi-l omora
Şi îl îngropa,
Tocma-n dosu stânii
Unde-mi zac şi cânii.
Pe Tutova-n sus
Multe oi s-or dus:
Multe şi cornute
Da’ mai multe şute.
Da’ ei ce făcea?
Ei că mi-şi căta,
În vatra focului
Ei că mi-şi săpa
Şi ei că-mi găsa
De-o neagră găleată,
de galbeni surpată.
Tare-mi vine, -mi vine
pe Tutova-n jos
O Maică bătrână,
C-un caier de lână.
De păr de cămilă,
Din drugă-ndrugin’
Din gură grăind:
Ca’ ea c-ajungea
La Cernelia,
Din gură-mi zâcea:
Cerneleo, Cerneleo,
Apă curgătoare
Pe pietriş de vale,
Cum eşti curgătoare,
De-i fi vorbitoare:
Da’ tu nu mi-i spune
De-un fecior de-al meu,
Tânăr ne-nsurat,
Trup făr’ de păcat?
Mustăcioara lui,
Spicu grâului;
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Ochişorii lui,
Mura câmpului;
Sprâncenele lui,
Pana corbului;
Cernelea-mi zâcea:
-Măicuţă, măicuţă,
Chiar să-l fi văzut,
Nu l-am cunoscut;
Da’ tu să te duci
La sor-mea negurică,
Că-i mânecătoare
Şi-ntunecătoare;
Ea că l-a văzut,
L-a fi cunoscut,
Cu dreptu ti-a spune.
Da’ ea ce-mi făcea?
La negură mergea,
Din gură-mi zâcea:
-Negurică, hăi,
Ia-te de pe văi
Şi de pe ovăi;
Văno-ncoaci, la mine,
Noi să-te-ntrebăm
De ce pierdurăm.
Negura ce-mi făcea?
La dânsa că nu venea
Şi pe dânsa o-ntreba:
-Negurice, hăi,
Tu umblân’
Şi-ntunecân’
Cum eşti mânecătoare,
Şi-ntunecătoare,
Da’ tu n-ai văzut
De-un fecior de-al meu
Tânăr ne-nsurat,
Trup făr’ de păcat?
Mustăcioara lui,
Spicu grâului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului;
Sprâncenele lui,
Pana corbului;
Feţişoara lui,
Spuma laptelui.
Negura ce îmi zicea?
-Măicuţă, măicuţă,
Eu că l-am văzut
Şi l-am cunoscut:
Da’ el s-a suit
La muntele sec,
Un’ viteji se-ntrec
Şi el s-ansurat.
Ea că-mi întreba:
-Cine-a fos’ nuntaşi?
-Munţii şi cu brazii.
-Cine-a cununat?
-Soarele şi luna,
Că lor le- dat mâna.
Dar ea ce-mi făcea?
La stână drept se ducea,
Ocol stânii că mi-şi da,
Peste mormânt că mi-şi da,
Frumuşel mi-l dezgropa,
Şi ea că mi-l cunoştea,
Şi pe dânsul leşina.
Colacu, jud.Vrancea
Pe drum în desiş,/ La vechi aluniş,/ Merge hăulind,/ Merge chiuind/ Trei ciobănei
Cu trii turme de oi;/ Unu-i ungurean,/ Unu’ moldovean/ Şi cellant vrăncean./ Cel ungurean
/ Şi cel moldovean/ Ei se vorbiră / Şi se sfătuiră/ La apus de soare/ Ca să mi-l omoare/ Pe cel vrâncean,/ Că are oi multe,/ Multe şi cornute,/ iepe fătătoare,/ Şi vaci mulgătoare,/ Cai neînvăţaţi,/ Boi neînjugaţi/ Şi câni mai bărbaţi,/ Bani nenumăraţi./ Vrănceanu avea/ O mioriţă/ Cu care vorbea / Şi se-nţelegea./ La iarbă-o ducea,/ Iarbă nu păştea;/ La apă-o ducea/ Apa nu-i plăcea;/ Ea-n sus se uita/ Şi mereu zbiera./ Vrănceanu zicea:/ -Drăguţă mioară,/ La iarbă te-am dat,/ Iarbă n-ai mâncat;/ La apă te-am dat,/ Nu te-ai aplecat./ Iarba-i d epe câmp,/ Apa-i din uluc;/ Lupii te-ar mânca/ Numai ai zbiera!/ -Stăpâne, stăpâne,/ Nu mă blăstăma;/Nu-i de capu meu /Ci-i de capu tău;/ C-ai doi ciobănaşi/ Care-s tovăraşi:/ Ei se sfătuiesc/ Şi te pizmuiesc;/ Ca l-apus de soare/ A să te omoare/ Fiincă ai oi multe/ Multe şi cornute,/ Iepe fătătoare/ Şi vaci mulgătoare,/ Cai neînvăţaţi,/ Boi neînjugaţi/ Şi câni mai bărbaţi,/ Bani nenumăraţi./ -Drăguţă mioară,/ De-mi eşti năzdrăvană/ Şi m-or omorâ/ Tu să ni le spui:/ Să mă îngroape/ La stână, pe-aproape/ De strunguţa oilor,/ În jocuţu mieilor./ Buciumaş şi fluier/ La cap să-mi le puneţi:/ Fluieraş de os,/ Ce sună duios;/ Fluieraş de fag,/ Mult zice cu drag;/ Vântu cân’ a bate/ Buciumaş mi-a zice,/ Oile s-or strânge,/ Pe mine m-or plânge/ Cu lacrămi de sânge./ -Stăpâne, stăpâne,/ Ei mi s-au vorbit/ Şi s-au sfătuit/ Ca să te îngroape/ În dosu stânii/ Unde zac cânii./ -Dragă mioriţă/ Cu lână plăviţă,/ Mioriţă laie,/ Laie, bucălaie,/ Bine m-or sărvit/ Şi eu i-am plătit/ Tu să le spui lor/ Că într-astă vatră/ E-o neagră găleată/ Cu galbeni ‘cărcată, / Pustia s-o bată!/ Ei s-o împărţască/ Să nu se sfădească./ Iar tu de-i vedea/ Pe maicuţa mea:/ I-o babă bătrână/ C-un caier de lână,/ Din picior mergân’/ Pin codru-alergân’,/ Din mână-ndrugân’,/ Fusu sfârâiin’,/ Din ochi lăcrămân’/ Din gură zâcân’:/ Voi, doi ciobănaşi,/ Din fluier doinaşi,/ Voi nu mi-aţi văzut/ Fecioraşu meu?/ Feţâşoara lui / Spuma laptelui;/ Chicuşoara lui,/ Pana corbului;/ Mustăcioara lui,/ Spicu grâului;/ Ochişorii lui,/ Mura câmpului:/ Două mure coapte/ Coapte, la răcoare,/Ne-ajunse de soare;/ Coapte pe sub foi,
/ Ne-ajunse de ploi;/ Coapte la pământ,/ Ne-ajunse de vânt./ Voi aşa să-i spuneţi:/ -Mătuşă, mătuşă,/ Noi l-am întâlnit,/ Nu l-am cunoscut;/ Da’ am auzât/ Că s-o însurat;/ Şi-a avut nuntaşi/ Brazi şi păltinaşi;/ Nuni ai fost munţi mari,/ Paseri lăutari,/ Păsărele mii/ Şi stele făclii.
Păuleşti,Vrancea
Vi le-o adus si zas: zamolxe