Slobozâţi colinda?

Urătură

Ţâne  gazdă masă tinsă

Şi lumina-n  jam aprinsă

Că-i vremea umblatului

Prăstă vatra satului

Pă  potecă dă matasă

Dintr-o casă-n altă  casă

Să ne-adunie  bun cu bun

Sânta sară  die  Crăciun

Că-i mai sântă diecât tăte

La mulţ ani cu  sănătatie!

Colinduţă din Ardeal

Colo-n dealu după dealu – Icoane

Cu colinda pân Moldova

La grajdiele  lui  Crăciun

Si-amu să laudam  casa şi  găzduţa…

Rămâi gazdă sanătoasă

 C-ai ajuns  sara aleasă

 Înaintie  d-a gata 

 Să nie platieşti colinda

 C-un colac  die  grâu  frumos

Ca peliţa  lui Christos

Caii să ni-i  potcoveşti

 Cu  cârnaţ şi  sânjerechi

 Şi mai dă-ni-e şi-un  vin  bun

Că mai avem  încă drum

 Dă umblat  şi colindat

 Vestea naştierii  dă dat

Rămânieţ cu binie, ş-om vini  şi la anu dacă ni-ţ  pofchi!

 

zamolxe 

 

 

 

Reclame

Mioriţa

Cugetări

Mioriţa o zicem oricând, la moarte, la nuntă. Deşi e vorba de moarte, ea ne aduce linişte, pacea sfântă.”

Savu Constantin 69 ani în 1944 –Bălteni-Periş (Ilfov)

Mioriţa o cântă ciobanii mei de parcă se coboară cerul pe pământ.”

Roşca Matache 72 ani în 1935 –Cornova-Ungheni (Basarabia)

Mioriţa mă însoţeşte peste tot. Seara, după ce spun rugăciunea, spun şi Mioriţa.”

Tătăranu Sultana 85 ani în 1978 –Gemenea-Dâmboviţa

Dacă mortul n-are pe nimeni, se cântă Mioriţa din bucium, ca să audă izvoarele, munţii, şi să-l jelească.”

Bâncă Elisabeta 45 ani în 1939 –Topolog-Tulcea

Ciobanul a fost liniştit; ştia că se duce cu nuntă şi cu toate ale lui, ca şi cum ar fi trăit. De dor, ciobanul a înviat. Dorul este izvorul de viaţă.”

Răileanu Dochia 18 ani în 1939 –Izvoare-Floreşti (Basarabia)

(notă: Iscodiţi acuma o pruncă de 18 ani de pe la oraş cam ce zace ie dă ce Mioriţă.. În cazu în care o auzât de ie…)

Mioriţa este muma poporului român. Ea vine de departe şi a mers împreună cu noi în toate veacurile. Mioriţa ne-a călăuzit prin puterea sufletească a păstorilor. Ea răspunde la cea mai mare întrebare: Ce este viaţa şi moartea.”

Vaşoti Virgil 51 ani în 1940 –Băiasa -Epir

Mioriţa e ca o istorie primită cu gură de moarte. Trebuie transmisă exact, ca un testament.”

Poiană Neculai 90 ani în 1978 –Bogdana-Vaslui

http://spiritromanesc.go.ro/Cugetari%20pastoresti%20de%20odinioara.html

Miorita – cântec de înmormântare ( bocet)

Mioriţa – corinde din Ardeal

Mioriţa – doină cu noduri (Tara Lăpuşului)

Varianta culeasa de V. Alecsandri:

Mioriţa – variante din Moldova

Pe picior de plai

Coboară-mi, coboară

Trei turme de oi,

Nouă ciobănei.

Ei cân’ cobora

‘n gură de vâlcea,

Oile-mi păştea,

Ei se sfătuia

Şi, mări, se vorbea

Ca pe stăpânu

Să mi-l uciză

Că emai bogat:

Are oi mai multe,

Boi buni ne-njugaţi,

Bani nenumăraţi.

Nimnea n-auza

Cum se sfătuia;

Numa mica miorea,

ea că-mi-auza.

Da’ ea ce-mi făcea?

Iarbă nu-mi păştea,

Nici apă nu-mi bea.

Nimnea n-o-auza,,

Drag stăpân de-a ei,

Ia! că mi-o-auza

Din gur-o-ntreba:

    Mioriţă, laie

Da’ ti-i ce nu-ţ place?

Ori de cap îţi faci,

Sau iarba, sau apa:

Apă din uluc

Sare din burduf,

Pojar de pe câmp?

-Stăpâne, stăpâne

Nu-i de capul mnieu

Ci-i de capul tău:

Cei nouă ciobani

Ei s-o’ sfătuit

Şi s-or vorbit

ca sămi te bată,

Să mi te omoare

Că eşti mai bogat,

Şi ai oi mai multe,

Boi buni, ne-njugaţi,

Bani nenumăraţi.

Da el ce-i zâcea?

-Mioriţă laie,

Ei m-or omorâ;

Pe mine să nu mă-ngroape

ori la vreun copaci,

Ori la biserică;

Ei să mă îngroape

În strunga oilor

În jocul mieilor.

Şi ei să îmi cate

Fluieraşu’ mnieu:

Fluieraş de os

Mult cântă jindos;

Fluieraş de socru

Mult cântă cu focu.

Da’ ei să-mi mai cate

Buciumelu mnieu

Din cel tun rotund,

la cap să mi-l puie;

Vântu când mi-a bate

Bucimel mi-a zâce,

Oile s-or strânge

Pemine m-or plange

Cu lacrămi de sânge

Ciobanii ce-mi făcea?

Sâmbătă sara

Oili-mi pornea,

Ei în urmă rămânea,

Beţe ca-mi tăia,

pe el tăbăra

Şi mi-l omora

Şi îl îngropa,

Tocma-n dosu stânii

Unde-mi zac şi cânii.

Pe Tutova-n sus

Multe oi s-or dus:

Multe şi cornute

Da’ mai multe şute.

Da’ ei ce făcea?

Ei că mi-şi căta,

În vatra focului

Ei că mi-şi săpa

Şi ei că-mi găsa

De-o neagră găleată,

de galbeni surpată.

Tare-mi vine, -mi vine

pe Tutova-n jos

O Maică bătrână,

C-un caier de lână.

De păr de cămilă,

Din drugă-ndrugin’

Din gură grăind:

Ca’ ea c-ajungea

La Cernelia,

Din gură-mi zâcea:

Cerneleo, Cerneleo,

Apă curgătoare

Pe pietriş de vale,

Cum eşti curgătoare,

De-i fi vorbitoare:

Da’ tu nu mi-i spune

De-un fecior de-al meu,

Tânăr ne-nsurat,

Trup făr’ de păcat?

Mustăcioara lui,

Spicu grâului;

Feţişoara lui,

Spuma laptelui;

Ochişorii lui,

Mura câmpului;

Sprâncenele lui,

Pana corbului;

Cernelea-mi zâcea:

-Măicuţă, măicuţă,

Chiar să-l fi văzut,

Nu l-am cunoscut;

Da’ tu să te duci

La sor-mea negurică,

Că-i mânecătoare

Şi-ntunecătoare;

Ea că l-a văzut,

L-a fi cunoscut,

Cu dreptu ti-a spune.

Da’ ea ce-mi făcea?

La negură mergea,

Din gură-mi zâcea:

-Negurică, hăi,

Ia-te de pe văi

Şi de pe ovăi;

Văno-ncoaci, la mine,

Noi să-te-ntrebăm

De ce pierdurăm.

Negura ce-mi făcea?

La dânsa că nu venea

Şi pe dânsa o-ntreba:

-Negurice, hăi,

Tu umblân’

Şi-ntunecân’

Cum eşti mânecătoare,

Şi-ntunecătoare,

Da’ tu n-ai văzut

De-un fecior de-al meu

Tânăr ne-nsurat,

Trup făr’ de păcat?

Mustăcioara lui,

Spicu grâului;

Ochişorii lui,

Mura câmpului;

Sprâncenele lui,

Pana corbului;

Feţişoara lui,

Spuma laptelui.

Negura ce îmi zicea?

-Măicuţă, măicuţă,

Eu că l-am văzut

Şi l-am cunoscut:

Da’ el s-a suit

La muntele sec,

Un’ viteji se-ntrec

Şi el s-ansurat.

Ea că-mi întreba:

-Cine-a fos’ nuntaşi?

-Munţii şi cu brazii.

-Cine-a cununat?

-Soarele şi luna,

Că lor le- dat mâna.

Dar ea ce-mi făcea?

La stână drept se ducea,

Ocol stânii că mi-şi da,

Peste mormânt că mi-şi da,

Frumuşel mi-l dezgropa,

Şi ea că mi-l cunoştea,

Şi pe dânsul leşina.

Colacu, jud.Vrancea

Pe drum în desiş,/ La vechi aluniş,/ Merge hăulind,/ Merge chiuind/ Trei ciobănei

Cu trii turme de oi;/ Unu-i ungurean,/ Unu’ moldovean/ Şi cellant vrăncean./ Cel ungurean

/ Şi cel moldovean/ Ei se vorbiră / Şi se sfătuiră/ La apus de soare/ Ca să mi-l omoare/ Pe cel vrâncean,/ Că are oi multe,/ Multe şi cornute,/ iepe fătătoare,/ Şi vaci mulgătoare,/ Cai neînvăţaţi,/ Boi neînjugaţi/ Şi câni mai bărbaţi,/ Bani nenumăraţi./ Vrănceanu avea/ O mioriţă/ Cu care vorbea / Şi se-nţelegea./ La iarbă-o ducea,/ Iarbă nu păştea;/ La apă-o ducea/ Apa nu-i plăcea;/ Ea-n sus se uita/ Şi mereu zbiera./ Vrănceanu zicea:/ -Drăguţă mioară,/ La iarbă te-am dat,/ Iarbă n-ai mâncat;/ La apă te-am dat,/ Nu te-ai aplecat./ Iarba-i d epe câmp,/ Apa-i din uluc;/ Lupii te-ar mânca/ Numai ai zbiera!/ -Stăpâne, stăpâne,/ Nu mă blăstăma;/Nu-i de capu meu /Ci-i de capu tău;/ C-ai doi ciobănaşi/ Care-s tovăraşi:/ Ei se sfătuiesc/ Şi te pizmuiesc;/ Ca l-apus de soare/ A să te omoare/ Fiincă ai oi multe/ Multe şi cornute,/ Iepe fătătoare/ Şi vaci mulgătoare,/ Cai neînvăţaţi,/ Boi neînjugaţi/ Şi câni mai bărbaţi,/ Bani nenumăraţi./ -Drăguţă mioară,/ De-mi eşti năzdrăvană/ Şi m-or omorâ/ Tu să ni le spui:/ Să mă îngroape/ La stână, pe-aproape/ De strunguţa oilor,/ În jocuţu mieilor./ Buciumaş şi fluier/ La cap să-mi le puneţi:/ Fluieraş de os,/ Ce sună duios;/ Fluieraş de fag,/ Mult zice cu drag;/ Vântu cân’ a bate/ Buciumaş mi-a zice,/ Oile s-or strânge,/ Pe mine m-or plânge/ Cu lacrămi de sânge./ -Stăpâne, stăpâne,/ Ei mi s-au vorbit/ Şi s-au sfătuit/ Ca să te îngroape/ În dosu stânii/ Unde zac cânii./ -Dragă mioriţă/ Cu lână plăviţă,/ Mioriţă laie,/ Laie, bucălaie,/ Bine m-or sărvit/ Şi eu i-am plătit/ Tu să le spui lor/ Că într-astă vatră/ E-o neagră găleată/ Cu galbeni ‘cărcată, / Pustia s-o bată!/ Ei s-o împărţască/ Să nu se sfădească./ Iar tu de-i vedea/ Pe maicuţa mea:/ I-o babă bătrână/ C-un caier de lână,/ Din picior mergân’/ Pin codru-alergân’,/ Din mână-ndrugân’,/ Fusu sfârâiin’,/ Din ochi lăcrămân’/ Din gură zâcân’:/ Voi, doi ciobănaşi,/ Din fluier doinaşi,/ Voi nu mi-aţi văzut/ Fecioraşu meu?/ Feţâşoara lui / Spuma laptelui;/ Chicuşoara lui,/ Pana corbului;/ Mustăcioara lui,/ Spicu grâului;/ Ochişorii lui,/ Mura câmpului:/ Două mure coapte/ Coapte, la răcoare,/Ne-ajunse de soare;/ Coapte pe sub foi,

/ Ne-ajunse de ploi;/ Coapte la pământ,/ Ne-ajunse de vânt./ Voi aşa să-i spuneţi:/ -Mătuşă, mătuşă,/ Noi l-am întâlnit,/ Nu l-am cunoscut;/ Da’ am auzât/ Că s-o însurat;/ Şi-a avut nuntaşi/ Brazi şi păltinaşi;/ Nuni ai fost munţi mari,/ Paseri lăutari,/ Păsărele mii/ Şi stele făclii.

Păuleşti,Vrancea

Vi le-o adus si zas: zamolxe