Arta si Internetul

Cu totii am vazut artisti promovati (cu mult succes, uneori) pe Internet. Unul din acesti artisti mi-a atras atentia, si anume Carlotta Ceawlin. Am intalnit-o intamplator in Second Life, un loc pare-se preferat de artisti in ultima vreme. Si, absolut, un loc nemaipomenit de a-ti face reclama aproape gratuit. Exista multe galerii de arta in SL, precum si locuri in care, pentru cativa dolari, poti deveni cunoscut. Urmatoarele fotografii au fost facute de mine in Romanum (SL sim), unde are loc ultima expozitie a Carlottei. Vizionare placuta!

 

Mai multe lucrari:

http://en.flickeflu.com/photos/26017588@N02

 

Solomonar

Anunțuri

Auschwitz

O buna prietena a vizitat Auschwitz nu cu foarte mult timp in urma. Nu am fost personal acolo, insa o cunosc suficient de bine incat sa ii cred si inteleg tulburarea. Mi-am amintit de un documentar pe care l-am urmarit cu ceva timp in urma si pe care, din pacate, nu l-am gasit subtitrat. Documentarul in sine merita atentie, e probabil cel mai bun pe care l-am vazut vreodata referitor la acest subiect.

Se implinesc cativa ani de la disparitia unui foarte bun prieten al meu, dl. Abraham G., probabil unul din ultimii evrei din Romania. Nu stiu daca acest documentar este cea mai buna alegere pentru a-l comemora (o comemorare personala), insa poate este. Unele lucruri nu trebuie uitate.


 

 

 

 

 

As vrea sa recomand si cateva filme despre Holocaustul celui de-al doilea Razboi Mondial, desi probabil multi dintre voi le-ati vazut:

 

Solomonar

 

 

 

 

 

 

 

Doru Stanculescu – „Scrisoarea soldatului de orisiunde”

Published in: on 24/07/2011 at 00:05  Comments (2)  
Tags:

Shungkmanitutonka

Scanci, scuturand surprins capul mare, scormonind nervos zapada inghetata, fara sa-si ia ochii de la cel din fata lui. Simti in narile frematande mirosul ciudat al omului, il recunoscu si nu se putea hotari daca sa fuga sau sa ramana locului. Barbatul il tintuise cu privirea, mut si nemiscat, cu un genunchi infipt adanc in zapada si degetele lungi intepenite pe teava rece si opaca a pustii. Il auzi soptind:

-Fugi, Shungkmanitutonka…

Ii recunoscu vocea. Stranuta de cateva ori, nelinistit, pufnind pe nari rotocoale albe de abur si-o rupse la fuga, rasucindu-se in salturi mari. Pierduse urma haitei de cateva zile si de-atunci ratacea, bezmetic, dand tarcoale tepee-urilor in miez de noapte, gata oricand sa inhate  vreun caine sau vreun manz. Rupsese in bucati o catea cenusie pe care-o surprinse in gerul diminetii scormonind aiurea dupa oasele aruncate de oameni. O tari apoi departe, langa rau, precaut. In urma lui ramasese o dara de sange pe zapada alba. Ii fu aproape la fel de usor sa doboare manzul firav, pe care insa nu mai avut puterea sa-l care atat de departe, asa ca se multumi sa-l tarasca cativa pasi, strangand pleoapele si icnind si sa se ospateze in voie. In noaptea urmatoare se temu sa se mai apropie; oamenii, prinzand de veste, il asteptau. Le auzea vocile. La inceput statusera pititi prin locuri numai de ei stiute apoi, invingandu-i frigul iernii canadiene, isi aprinsesera focuri focuri. Nici chip sa te mai poti apropia de sat! Lupul haladui o vreme pe sub copacii de la marginea padurii, apoi se retrase in culcusul de sub maluri, cu botul lung culcat pe labele dinainte, ganditor.  Ofta. Isi amintea. Avea si el amintiri, aidoma omului, omul care-l crescuse. Il gasise barbatul acela cu ochi fumurii intr-o primavara, un ghem sur de blana. Incercase sa fuga, dar era prea mic si prea speriat, asa ca se pitise sub o tufa din apropiere, ascunzandu-si capul. Simti mainile acelea cu degete lungi cuprinzandu-l – tremura. Auzi vocea grava a barbatului:

-Nu te teme, Shungkmanitutonka… Nu te teme.

Nu intelegea graiul ciudatului animal, dar vocea aceea il linisti. Se strecura la pieptul omului, sub haina groasa, scheunand subtire. L-a dus cu el, l-a adapostit la caldura tepee-ului si i-a dat carne fiarta o vreme, pana s-a inzdravenit. Noaptea, poticnindu-se si impiedicandu-se, se catara pe omul adormit si, mai departe, pe mormanele de blanuri si piei, umbla de colo-colo nelinistit si insetat. Lupoaica nu apucase inca sa-l intarce si se pomenea cautand degetele omului. Sugea cu inversunare, desi stia prea bine ca n-avea sa se aleaga cu nimic. In timp s-a dezvatat si de obiceiul asta, setea de lapte trecuse incet, incet. Simtea, in cosul pieptului, o furnicatura ciudata, care aparea seara. Atunci  voia sa o ia la goana. Facea cateva salturi, aratandu-si nerabdator coltii- atunci omul radea, vorbindu-i. Ciulea urechile, privindu-l fix in ochii fumurii si framanta blanurile mari cu labele din fata. Omul se aseza jos, in fata lui, iar el sarea, muscandu-i varfurile parului lung.

O data l-a batut. Avea in noaptea aceea un chef nebun de harjoneala, de duca. Crescuse si se inzdravenise. Nu stia nici el cum, dar cautase iar degetele omului, muscand cu nesat. Trezit din somn, cu sangele siroind, barbatul l-a apucat de ceafa, strecurandu-i printre dinti vorbe taioase. Si-a simtit inima in gat si gustul sangelui pe limba. S-a infiorat, incercand sa se smulga din stransoarea degetelor lungi. I-a fost cu neputinta, omul era mai puternic decat el. A simtit arsura curelusei de piele pe spate, apoi inca o lovitura, si alta, si alta- se ghemuise, cu muschii incordati, infricosat si furios. Cand i-a dat drumul, s-a ascuns intr-un colt, impleticindu-se. De durere si teama, a urlat. Un urlet prelung si nesigur, tremurat. Omul, badajandu-si degetele, si-a ridicat ochii spre el. Si a zambit.

Vremea se incalzise bine cand l-a scos afara- vazandu-se liber, a luat-o la goana printre picioarele oamenilor. Cineva a tipat. Copiii, intai uimiti, apoi inveseliti, s-au luat pe urmele lui, chicotind, atingandu-i cu varfurile degetelor blana deasa. Omul, cu bratele incrucisate la piept, radea cu pofta urmarindu-l. A luat-o atunci la fuga intins spre padure, cu ceata de copii pe urmele lui. A auzit in spate vocea puternica a barbatului cu ochi fumurii. Chema copiii inapoi. S-au oprit, urmarindu-l cu ochii lor mari si stralucitori. Rataci o vreme prin padure si pe dealuri, mirosind, luand urme de animale, alergand si tavalindu-se la rau, apoi simti ca i se face foame si se apropie sovaitor de sat. Oamenii aprinsesera undeva un foc mare, se apropia seara. Simtea mirosul carnii prajite si scheuna intaratat. Se opri undeva, nu foarte departe, atent. Dupa o vreme se intoarse, adapostindu-se sub mal si adormi, ascultand greierii. Dadu din nou tarcoale satului adormit cand incepura sa mijeasca zorii. Cainii l-au latrat galagiosi, scotand oamenii somnorosi afara. Barbatul cu ochi fumurii l-a alungat:

-Pleaca, Shungkmanitutonka! Pleaca, du-te! i-a strigat bland.

Si el l-a inteles. Cateva zile a ramas in preajma raului, starnind iepurii de prin vagauni, apoi a plecat. A mai privit o data inpoi din varful dealului spre satul forfotind de viata, apoi a rupt-o la fuga pe panta in jos. A ratacit aiurea pana in iarna- era puternic si sprinten si nu-l prindea niciodata seara cu stomacul gol. A iesit insa din iarna jigarit si, daca n-ar fi avut blana aceea deasa, i-ai fi putut numara coastele. Trecuse hotarele inspre sud si se invatase sa fure gaini. Fugarise un motan mare, dungat care se catarase intr-un pom, infuriindu-l la culme. A muscat coaja tulpinii groase, indepartandu-se in fuga, dezamagit si parca mai infometat.

Iarna urmatoare a intalnit, in nord, haita. O urmarise zile in sir de la o oarecare distanta, apoi isi facu curaj si se apropie. A trebuit sa-i insangereze pe vreo trei dintre ei, cu o lupoaica a avut cel mai mult de furca. Era mare si neastamparata si reusise in cateva randuri sa-i sfasie pielea. Pana la urma l-au primit intre ei. Iarna fusese mai blanda ca de obicei asa ca in primavara care a urmat arata ceva mai bine decat in cea care trecuse. Daduse tarcoale lupoaicei neastamparate si, dupa multe necazuri, se alesese cu trei gheme de blana scancitoare.

-Fugi,  Shungkmanitutonka…

Se intorsese singur, infometat. Zacuse o vreme, bolnav, cu febra chinuindu-i maruntaiele, muscand zapada. Haita plecase in cautare de hrana si ii pierdu urma. Plecasera  poate spre sud, dincolo de hotare, cum plecase si el candva.

-Fugi,  Shungkmanitutonka…

Arma s-a descarcat. Simti intre coaste o durere ascutita. Isi pierdu echilibrul si se lasa  sa cada cu botul prelung in zapada. Isi auzi dintii clantanind si ii era atat de cald, dintr-o data, incat abia mai putea sa respire. Se opinti, ridicandu-se si le auzi in spate vocile, strigand, amestecandu-se. Mirosul propriului sange il ametea. Era puternic. A pornit-o prin padure, cu privirea incetosata, impleticindu-se de durere. Murmurul vocilor se auzea din ce in ce mai aproape. Isi aduna puterile si grabi pasul- se pomeni de la o vreme alergand. Ningea viscolit cand iesi in camp. Facu cateva salturi indraznete. Durerea il dobori. Se intinse pe zapada ascultand suieratul vantului, cu ochii inchisi. Nu mai simtea durerea. De-acum i se parea ca-i e cald si bine, si, daca n-ar fi auzit viscolul din jur, daca n-ar fi simtit izbiturile troienelor in fata, ar fi crezut ca se afla intins pe blanurile moi din tepee-ul barbatului cu ochi fumurii. Ii simti degetele lungi pe ceafa si-l auzi soptind:

-Iarta-ma, wahapi.

Solomonar

Published in: on 25/05/2011 at 16:44  Comments (4)  

Cioara si tezaurul pierdut

Atestata prima data in 1310, comuna Cioara (Salistea) din judetul Alba isi trage numele de la emblema corbului cu inel in cioc, asezata la intrarea hanului care exista atunci la rascrucea unor importante cai transilvanene, han in jurul caruia, in timp, s-au construit locuinte, astfel luand nastere mica asezare dintre dealuri. Aparent lipsita de importanta, Cioara si locurile din imprejurimi aveau sa scoata la iveala interesante surprize, cea mai mare si importanta descoperire fiind facuta la inceputul anilor 1960 de catre Nicolae Vlassa, in apropierea comunei, si anume la Tartaria.

Tablitele de la Tartaria

Copii ale Tablitelor de la Tartaria, Muzeul Salistea

Tablitele de la Tartaria - datare

Tezaurul dacic din argint, descoperit in 1820 de catre taranul Matei al lui Stefan Molodet avea sa ia calea Vienei (unde se afla si astazi), autoritatile din Salistea primind un raspuns cel putin ciudat atunci cand au incercat sa aduca tezaurul la muzeul din comuna (pentru cateva zile, sa fie vazut): “Tezaurul a fost cumparat de catre Imperiu. Si, oricum, sa va vindeti satul si tot nu reusiti sa-l luati inapoi.” “Cumparat” insemnand aici, fireste, ca taranului care l-a gasit si a anuntat autoritatile i s-a platit o suma mai mult decat simbolica pentru descoperirea sa. Noi am ramas (ca in multe alte cazuri) cu cateva fotografii.

Tezaurul dacic de la Cioara

David Prodan - nascut in Salistea, 1902

Obiecte de uz casnic, Muzeul Salistea

Port popular, Muzeul Salistea

Stalp funerar din lemn, Muzeul Salistea

Situată în Valea Archiuşului, la aproximativ 22 km de comuna Săliştea, jud. Alba, mânăstirea a luat fiinţă la jumătatea secolului al XVI-lea, pe locul străvechii aşezări dispărute, Volnkarhis. La început se numea Sihăstria din Plăişor, cu hramul, „Naşterea Maicii Domnului”, iar în secolul următor era cunoscută sub numele de ”Sihăstria Afteia” sau ”Mânăstirea de la Cioara”, metoc al Mânăstirii Cozia, din Ţara Românească.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, la conducerea mânăstirii revine Sfântul Cuvios Sofronie Mărturisitorul. Acesta provenea dintr-o familie preoţească, prin tradiţie. Tatăl său, preotul Ioan, a fost parohul satului între anii 1680-1720, parohia fiind apoi preluată de fiul său, preotul Stan, între anii 1720-1750, când a intrat în viaţa monahală, fiind egumenul mânăstirii Afteia între anii 1750-1761. În această perioadă, mânăstirea a devenit principalul centru pentru apărarea credinţei străbune, Sfântul Sofronie conducând mişcarea românească din 1759-1761. Apoi s-a retras la mânăstirile Robaia şi Vieroşi, stabilindu-se definitiv la Mânăstirea Argeşului. Mânăstirea Afteia a fost dărâmată în anul 1778; cu o parte a materialului recuperat a fost construita actuala biserică de lemn din sat (1798) , în care se păstrează numeroase vestigii ale vechiului aşezământ. În anul 1975 s-a reluat tradiţia monahală prin reînfiinţarea actualei mânăstiri. În ultimii ani, s-au făcut un paraclis şi o clădire cu chilii.  (sursa:  www.crestinortodox.ro )

Manastirea Afteia

Solomonar

Declaratie

Copia declaratiei COSTEA CORNELIA, sotia preotului ortodox COSTEA TRAIAN, din comuna TRASNEA, jud. Salaj, care relateaza despre modul cum a fost ucis sotul ei de catre criminali unguri. Data in fata noastra, comisar aj. Hopris Nicolae.

 

Declaratie

 

Subsemnata Costea Cornelia, sotia preotului ortodox Costea Traian, din comuna Trasnea, jud. Salaj, nascuta in anul 1881, in comuna Calutele, judetul Cluj, casatoria, cu 4 copii, toti majori, declare urmatoarele:

Luni, 9 septembrie 1940, orele 7 dimineata, au intrat in comuna Trasnea trupele de ocupatie maghiare. Sotul meu, preotul Costea Traian, confectionandu-si un drapel – trei culori maghiare – a plecat spre mijlocul satului pentru a primi trupele de ocupatie. Acolo erau adunati toti fruntasii comunei Trasnea in frunte cu preotul, notarul Vasile Marcus, invatatorul Lazar Cosma etc., cari cu flori au primit trupele de ocupatie. Fiica mea, Costea Otilia, care era in fata casei, a fost intrebata de ofiterii care treceau daca este unguroaica. Vecinii Gal Mari, Gal Bozsi au raspuns ca este fiica preotului ortodox roman din comuna, la care ofiterii au raspuns: “Nu face nimic, o sa fie si ea unguroaica”. Ocuparea comunei s-a facut in perfecta liniste. Dupa ce trupele, adica o parte din ele, au trecut mai departe, parte ramasa in Trasnea, preotul impreuna cu taranii, s-au imprastiat pe la casele lor. Pe la orele 10 a.m. data de mai sus, s-a deslantuit asupra comunei o urgie fara seaman. Trupele maghiare cari veneau dupa primele trupe de ocupatie, au inceput sa impuste tot ce le iesea in cale si sa arda tot pe unde treceau. De departe se auzeau impuscaturi si vaiete dinspre capetul comunei. Puhoiul ajungand in mijlocul comunei, s-au dat la acte de un barbarism nemaipomenit, astfel o ceata de soldati cu chiote si impuscaturi au intrat in curtea casei noastre, strigand: “Sa iasa popa valah!” Preotul, care se gasea la masa impreuna cu mine, auzind strigatele, a fugit in podul casei, luand cu sine pe mine si servitoarea. In podul casei am incercat san e baricadam cum puteam mai bine. Ostasii au dat foc casei si strigau mai departe “sa iasa preotul valah!”. Preotul, stiind limba maghiara si la sfatul meu, a iesit afara, crezand ca prin prezenta lui si prin vorbele bune, va putea calma pe soldati, insa nu a coborat decat patru trepte si a fost impuscat in piept de unul din soldati, dupa care a fost tarat din camera pe coridor afara si a fost lasat apoi la scarile pridvorului. Casa arzand, iar fumul inabusindu-ne in podul casei, am cautat sa ne strecuram afara si sa fugim unde vom putea. In fuga noastra din casa am gasit pe parintele intins pe spate la scarile pridvorului, pe fata prezentand mai multe vanatai, provenite probabil in urma loviturilor primite dupa ce a fost omorat. Eu am fugit la al treilea vecin, un ungur cu numele Titkos, si plangand i-am spus ce ni s-a intamplat si ca de ce n-a venit sa ne ajute, deoarece ne promisese formal ca nu ni se va intampla nimic daca vom ramane in comuna. El mi-a raspuns ca n-a putut veni pentru ca nu i-a dat voie armata ca sa vina. Intre timp si casa vecinului Titkos a inceput sa arda luand foc de la celelalte aprinse, eu impreuna cu el am fugit la locuitorul Baj Feri, unde insa servitoarele mi-au spus sa nu raman acolo, deoarece voi fi cautata de armata, astfel ca am fugit si de acolo la marginea satului pe deal la o casa a lui Varga, unde dupa putin timp a venit si fiica mea Otilia, care mi-a spus ca la inceputul macelului, s-a refugiat in casa lui Gall Iozsi, de unde a fost ridicata de un soldat, acel soldat care a impuscat pe preotul Costea Traian, tatal ei, si a fost dusa de acesta impreuna cu soldatii pana la marginea comunei Pausa sub amenintarea ca o omoara, precum au omorat si pe tatal (lipsa un rand)… semnalul de care spun eu ca se face vinovata fiica mea a fost danganitul clopotelor de la biserica ortodoxa, clopote care au fost trase din ordinul armatei maghiare ca semn de bucurie pentru ocuparea comunei, clopotele fiind trase si la biserica reformata. Drept pedeapsa pentru aceasta clopotarii de la biserica ortodoxa au fost impuscati chiar in turnul bisericii. Fiica mea mi-a spus mai departe ca a scapat cu viata din mana calaului tatalui sau, numai datorita interventiei unui ofiter ungur care, in momentul cand se trageau clopotele, trecand cu unitatea lui pe strada, a fotografiat pe fiica mea impreuna cu alte fete unguroaice din sat. La interventia ofiterului, fiica mea a fost lasata sa plece, iar ofiterul i-a dat drept amintire o batista cu initialele ofiterului pentru ca batista fiicei mele care plangea a fost luata de un soldat si aruncata jos si calcata in picioare, iar soldatii o batjocoreau spunandu-i ca din toate lucrurile frumoase pe care le-a avut in casa a ramas numai cu ce este pe ea.

Pe cand fiica mea imi spunea celea ce i s-a intamplat, a venit la casa lui Varga Iozsi un locuitor care a spus lui Varga ca toti ungurii, cu mic cu mare, sa se adune imediat la casa lui Baj Feri. Eu impreuna cu fiica mea am plecat in padure. Dupa plecarea noastra comuna a fost bombardata de artileria maghiara, neramanand in comuna decat cateva case, si acelea alea maghiarilor.

Am stat in padure si pe la casele din padure pana cand am plecat in padurea Bucium, unde fiica mea a fost arestata din nou de catre jandarmii din comuna si tinuta arestata pana in 15 septembrie a.c., cand a fost eliberata. Iar dupa spusele unor cunoscuti s-ar fi refugiat, probabil, in Romania, cu o masina in care se gaseau doi civili, probabil romani.

In comuna Bucium am auzit ca sotul meu a fost vazut ars din brau in sus, probabil de incendiul care ne-a distrus casa. Din comuna Bucium am plecat la Cluj, la Episcopia Ortodoxa, unde am intalnit pe parintele Muresan Gligore din comuna Catcau jud. Somes, refugiat si dansul, si impreuna cu el si cu: Bizu Dumitru, notar in comuna Casei jud. Somes, Alexandru Barbos, elev de liceu din Dej, Roman Ioan, elev din Dej, D-soara Sucutean Matia, eleva din comuna Casei jud. Somes, am venit la Turda.

Aceasta imi este declaratia pe care o sustin si semnez cu mana proprie.

ss. Cornelia Costea

Turda, 23 sept. 1940

 

(Declaratie preluata din „Dacoromania”- Fundatia „Alba Iulia 1918, pentru unitatea si integritatea Romaniei”, nr. 51, Alba Iulia, 2010)

 

Solomonar

In memoriam: Adrian Păunescu (1943-2010)

 

 

 

Nu o să vă spun o samă de cuvinte, unele poate fără sens, pentru a elogia persoana celui ce a fost Adrian Păunescu. Nu o sa vă spun nici istoria lui: unde s-a născut , ce studii are, câţi prunci şi alte asemenea. Pentru aia sunt alte bloguri şi o tonă de ziare de scandal!

O rugaciune am însă către voi. Când apucaţi să citiţi acest post lăsaţi de o parte prejudecăţile şi resentimentele. Lasaţi-i opera să vorbească!O operă vastă , plină de sentimente de simţire omenească şi de patriotism. Nu un patrotism de propagandă ci un patriotism simţit, pornit din inima şi simţire românescă.

Câţi dintre voi, chiar dacă nu o recunosc, nu au înghiţit noduri sau nu au lăcrimat ascultând „ Rugă pentru părinţi” sau „Gutuia din fereastră”? Câţi nu aţi simţit fiori pe şira spinării ascultând „Iancu la Ţebea” „ Lancea lui Horea” „ Se urcă Basarabia pe cruce” sau „Jurământ pentru Ardeal”?

Toate astea au fost cântate si promovate în Cenaclul Flacăra poate cea mai de preţ realizare a lui Adrian Păunescu în timpul vieţii. De ce? Pentru că prin acest cenaclu el a reusit să facă ceea ce doar Mihai Viteazu şi Horea au reusit sa facă: Ne-a unit în cuget si simţire! Căci nu era ascultat numai de acele mii şi zeci de mii de tineri adunaţi pe stadioane ci şi la radiouri în toată ţara! Şi culmea, în mod clandestin, era ascultat acest Cenaclu, sub bagheta lui Adrian Păunescu, în Basarabia, în Banatul sârbesc şi la românii din Valea Timokului! I-a dus pe români să-şi cinstească eroii la Putna aducând închinare lui Ştefan Vodă, la Ţebea şi pe Câmpia Libertăţii de la Blaj pentru ai elogia pe Iancu şi Horea? Spune-ţi-mi voi unu din aştia care au rămas în stare sa facă aşa ceva! Nu cred că este vreunul.

La mormântul poetului

 

Stau şi privesc catafacul tăcut

Şi gânduri mi se-nvolbură-n minte

Poetul e mort ? Nu-mi vine să cred!

Un munte de flori i-acoperă corpul.

 

Ne-ai învăţat să ne cinstim părinţii

Gutuia galbenă ne-ai pus-o-n geam

Pe Ana ne-ai făcut s-o auzim cum plange

Din zidul care tot mai tare-o strange.

 

Ne-ai invăţat să ne iubim pe tunuri

Să vrem să fie pace pe pământ

Să vrem să sugem omenia-n cânt

Că libertatea e un lucru sfânt.

 

Ne-ai spus că Basarabia-i pe cruce

Cum cuie pentru ea se pregătesc

Şi că-nvierea-i nu ştim când va fi.

Că primăvara jertfe noi aduce

Şi plânge iarăşi neamul românesc.

 

Ne-ai învăţat că Stefan Vodă doarme

Şi duhul lui Iancu încă n-a murit

De lancea lui Horea se teamă duşmanii,

De plănsul româncei ce naşte-n Ardeal

 

Ne-ai invaţat că dreaptă ne e brazda

Că Munţii Apuseni ni-s templu sfânt

Că n-avem a ne cere voie

Ca să trăim pe-acest pământ

Şi nu-s destule roţi ca să ne frângă-n vânt.

 

Poetul revine în glie, sa poată sa se urce iar la cer,

Să ducă iar solie, lui Dumnezeu cel drept:

Dă Doamne tării mele o minima dreptate

Şi la hotar aşeaza-i, opinca monument!”

 

zamolxe

 

Poezii

 

 

Cine iese ultimul din ţară?

Saracia noastra ne omoara,
De atîta mars ne doare splina,
Cine iese ultimul din tara
E rugat sa stinga si lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Duca-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plina libertate,
Cea mai mare sa devina ura?

Pluralismul – tuturor ne place,
Chiar daca îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.

Sfînta-i opozitia pe lume
Si organic preferam rasparul,
Dar de ce, în pacaleli si glume,
Nu se mai distinge adevarul?

Mai conteaza, uneori, si fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu exista stînga fara dreapta,
Nu exista dreapta fara stînga.

Ne vor întreba copiii, mîine,
Mortii vor sari sa ne condamne,
Daca, pentr-un colt mai bun de pîine,
Ne vom vinde tara noastra, Doamne.

Libertate si democratie,
Pasapoarte pentru fiecare,
Dar de mila nimeni nu mai stie
Si e vraiste la hotare.

Coridor european si-atîta,
Sub o licitatie marunta,
Provocarea, patima si bîta
Si în curti, si-n piete se înfrunta.

Om la om nici nu mai vrea sa creada,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singura se scoala o balada
Si în zdrente circula pe sate.

Fînul necosit se-nvîrtoseaza,
Putrezeste sus, pe crengi, caisa,
În tacerea-nalta de amiaza
Mortii îsi aud ei însisi zisa.

Cale pietruita cu dezastre,
Noapte-ntredeschisa pentru-o ora
Grijulii cu soarta tarii noastre,
Voievozii-a moarte ne implora.

N-avem nici o sansa de izbînda,
Vom ramîne bieti orfani pe-aicea,
Daca, suparati pe cei la pînda,
Am trezit din moarte cicatricea.

C-un refren de muzica usoara,
Într-un fel, ne recunoastem vina,
Cine iese ultimul din tara
E rugat sa stinga si lumina.

Rugaciune pentru 1 Decembrie

Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava
de care suntem zilnic vinovati,
dar catre Tine tulnicul suna-va,
sa-ntorci privirea Ta catre Carpati.

Prea mult abandonati acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai da-ne-un pic de amintire, Doamne,
rabdare si iertare si noroc.

Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi
si asteptam o pîine din import,
cînd bietul om s-a prabusit sub preturi
si sufletul în el e-aproape mort.

Ne-am despartit în triburi si în secte,
în cluburi, în partide si în gasti,
iubirile directe sunt suspecte.
Doresti succes? Învata sa urasti.

Dusmanii nu puteau sa ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau,
de ce sa mai venim la Alba, Doamne,
cînd e negustorit si duhul Tau?

Si, totusi, Alba-Iulia exista,
si, totusi, cineva i-a dat un rost,
si-a fost si-atunci pornire anarhista,
si Dumnezeu tot ocupat a fost.

Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene,
sa-nvingi un vechi si tragic handicap,
si, în onoarea Albei Apusene,
sa-ti scoti caciula dacica din cap.

Se aude Basarabia cum plînge
de dorul T;arii Mari, pierdute-n veci,
si-n clopote e treaz acelasi sînge,
si-aceiasi ochi imperiali sunt reci.

Si nu-i Emilian la catedrala,
uzurpatorii lui lucreaza calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoala,
nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi.

Si ne e dor de-o sfînta sarbatoare,
în care toti sa ne-adunam aici,
si ne e dor de România Mare
si am ramas îngrozitor de mici.

Dar, Doamne, pune-T;i pe cetate talpa,
mai da-ne harul unui gest postum,
mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba
si sa mai încercam macar acum.

 

Totuşi iubirea peste blestem

Obsesia mea despre tine
Renaste, in mine, acum
Si iarasi e rau si e bine
Si toate se afla pe drum.

O clasica dragoste veche,
Transcrisa in versuri, candva,
Acum isi gaseste pereche
Si replica este a ta.

Poemele mele supreme,
Traite-ntre bine si rau,
Acum, s-au intors ca probleme,
Le-as trece pe numele tau.

Mereu, intre viata si moarte,
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat,
Iar astazi, cand esti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.

Si nu mai dau lumii de stire
Ideea de care ma tam,
Ca nu mai exista iubire,
Asa cum exista blestem.

N-am cum sa accept ca, din toate,
Ramane doar zborul tarat
Si faptul ca nu se mai poate
Iubi decat rau si urat.

Vin versuri stravechi sa-mi inspire
Poemul cel nou ce il chem
Si totusi exista iubire,
In veci, peste orice blestem.

Totusi, Iubirea

Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si ma tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred in pereche
Si totusi ceva sa-ntamplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, intuneric si tu
Intram in amor fara nume
Fiorul ca fulger cazu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe cai au cazut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sarut.

Acum te declar Dumnezee
Eu insumi ma simt Dumnezeu
Continua lumea femeie
Cu plozi scrisi in numele meu.

Afara roiesc intunerici
Aici suntem noi luminosi
Se cearta-ntre ele biserici
Facandu-si acelasi repros.

Si tu si iubirea exista
Si moartea exista in ea
Imi place mai mult cand esti trista
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul ma sprijin de cer,
Tu esti in puterile mele,
Desi inchizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Ma-ntorc la silaba dintai,
Praval peste tine padurea:
Adio, adica ramai.

Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si ma tem.

Bocet pentru Ion cel fara de mormant

Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.

Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.

Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.

Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.

In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.

Dusmanii tai si azi se tem
De-ngrozitoarea zi
Cand vom iesi de sub blestem
Si tte vom regasi.

Ioane, fara de mormant,
Cuvant fara coperti,
Din locul tragic un` te-au frant
Incearca sa ne ierti.

Asa, a fost, va fi mereu,
Te cautam cu dor
Ion esti tu, Ion sunt eu,
Ion e un popor.

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/p/adrian-paunescu-8zudtnc/

zamolxe

Published in: on 08/11/2010 at 18:38  Comments (13)  

Dragi tovarasi si pretini (respectiv „ne-pretini”)

Numa` ceva voiesc a va spune!

Administratorii acestui blog isi rezerva dreptul de a-si selecta „clientii”, inchipuiti-va ca e un fel de Banbu, de restaurant cu „fitze” din Dubai, de birtu` de pe holu` hotelului lu` aia cu nume de capitala franceza, nu conteaza. Aci se aproba numai comentariile care vrem noi sa sa aprobe, ca asa vrem noi. Asa ca puneti mana si nu mai suduiti, ca nu-i frumos si da naspa la CV, la o adica. De-aci `nainte orice comentariu care aduce o jignire cat de mica oricui, admini sau oaspeti, va fi sters de pe fata Terrei. Daca aveti ceva de spus, pro sau contra, va invit sa o faceti in mod „cilivizat”. Cu cat mai, cu atat mai! Dixit!

Solomonar

PS: aceasta observatie nu se adreseaza oamenilor cumsecade care vin aci si-si vad de treaba si de lungu` nasului.

Published in: on 14/08/2010 at 14:16  Comments (2)  

Eppur si muove…

Eppur si muove. Chiar dacă Galilei nu a rostit cuvintele legendare, ele rămân emblematice pentru încăpăţânarea adevărului ştiinţific de a sfida dogmele şi miopia teologiei. Condamnarea publică, punerea sub interdicţie, cenzura, ridiculizarea venită din partea imbecililor cu pretenţia de a fi atotcunoscători nu pot distruge forţa unui adevăr. Aristarh din Samos, o voce singulară a timpului său, a fost supus unei sistematice denigrări din partea lui Arhimede pentru că punea la îndoială fizica lui Aristotel, aproape sacralizată la acea vreme, şi propaga teoria heliocentrică. Odată cu impunerea creştinismului, au urmat 16 secole de prigoană, de torturi şi de crime în numele adevărului creştin:

”Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui; şi niciodată nu se va clătina” (Psalm 104:5).
”Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou” (Ecleziastul 1:5).

Pământul este plat, iar Soarele se învârte în jurul lui. Dogmele bisericii sunt infailibile şi imuabile. A discuta dogma înseamnă a cădea în păcatul capital al ereziei. Iar în numele dogmei s-a ucis. În numele dogmei, gânditori şi oameni de ştiinţă au îndurat prigoana, pribegia, închisoarea. Unii au avut parte de un sfârşit cumplit. Bruno, Galilei, Kepler, Copernic sunt câteva dintre cele mai cunoscute personalități care au avut de suferit de pe urma bigotismului. Biserica a fost dintotdeauna adversarul impulsiv şi vehement al spiritului liber. Credulitatea este sora mai mică a prostiei.

Cel puțin 42% dintre români sunt idioţi. Ei sunt convinşi că Soarele se învârte în jurul Pământului. Nu au depăşit condiţia ignorantului medieval. Iar ştiinţa este periculoasă, afirmă 59% dintre cei intervievaţi. Doi din trei români sunt de părere că biserica nu greşeşte. Şi ne mai mirăm că societatea românească nu a reuşit să se smulgă din barbarie şi primitivism…

Românii au un deficit grav de discernământ şi opun ştiinţa religiei. Radicalizarea dihotomiei ştiinţă – religie provine din mediul teologic, speriat de reducerea influenţei sociale şi politice. Indiscutabil, una dintre cauzele majore ale imbecilizării tinerilor este obligativitatea orelor de religie în şcoli. Ore predate de persoane habotnice, obtuze, intolerante, refractare mentalităţii moderne. Şi care s-ar simţi confortabil în evul mediu. Nu ei resping mileniul III, ci mileniul III îi respinge pe ei. Creştinismul (şi nu numai el) are o nevoie acută de upgrade.

sursa:      http://agnosticus.wordpress.com/

Published in: on 05/08/2010 at 00:04  Comments (6)  

Cateva aberatii- sau „o lume nebuna, nebuna, nebuna!”

Tot mai des vad, in ultima vreme, pe net, prin mail, prin cutia postala sau, si mai rau, prin librarii si la chioscurile de ziare fel de fel de stupiditati, care mai de care mai cu mot. Ei bine, asta e una dintre ele.  Stiu, stiu, e veche de cand revolutia din `89, poate si mai veche (dar la noi nu apareau asemenea enormitati inainte de ribulutiune), dar asta n-o impiedica (pe aceasta aberatie, care este!) sa fie amuzanta. Ceea ce nu este amuzant aici este faptul ca, nu stiu din ce motive, exista oameni care chiar cred asa ceva!

Solomonar

In data de 7 ianuarie 1992, preotul Ioan Alexandru (crestin-ortodox) a fost rapit cu duhul de catre Fecioara Maria, în timp ce se ruga in casa unor credinciosi din Brasov. Iata mesajul pe care Tatal Ceresc i l-a revelat:
Unicul Meu Fiu, IISUS HRISTOS, A VENIT DIN NOU PE PAMINT, IN ROMANIA. De asemenea, sfintii Ilie, Enoh si apostolul Ioan Evanghelistul sunt reincarnati in aceeasi tara, ce are o misiune spirituala deosebita. Ilie si Enoh vor trai in trup doar 33 de ani si 6 luni – pina la sfirsitul lumii actuale – atit cit a trait si Iisus pe Pamint; ei vor fi martirizati in Romania, in fata catedralei Noului Ierusalim, construita pe locul unde a fost Pomul Vietii si al Cunoasterii. Sfantul Ioan va ramine pe Pamint sa propovaduiasca adevarata credinta: Cultul Hristofil, Evanghelia de Foc viu Dumnezeiesc.
CEI TREI SFINTI IMPREUNA CU IISUS, PRINTUL CEL DIN VEAC, VOR PROPOVADUI globului intreg ADEVARUL CEL DUMNEZEIESC, ca lumea sa cunoasca astfel ca toate se schimba pe fata Pamintului.
Acest lucru se va petrece in marturia tuturor apostolilor ce vor fi formati in 3 zile si 3 nopti (72 de ore). Toate popoarele vor cunoaste Adevarul si multi se vor crestina prin Cultul Hristofil.
Veti vedea pe cerul Romaniei un film dat de Dumnezeire (Elohimi), in care se va arata fugitiv facerea planetei si a omului, apoi toate evenimentele biblice, insotite de o explicatie justa, pentru a elimina astfel toate ratacirile (religiilor si sectelor) facute pina acum. OAMENII VOR CUNOASTE PURUL ADEVAR DIRECT DIN SURSA DUMNEZEIASCA. Acest film, transmis pe bolta cereasca de deasupra Noului Ierusalim Pamintesc, va fi redat tuturor tarilor. Doua milioane de romani vor fi facuti apostoli prin primirea Harului Sfant de la cei 7 patriarhi, prin cele 7 sfinte taine. SE VOR FACE FOARTE MULTE SCHIMBARI PRIN CENZURA SPIRITULUI SFANT. Nu vor mai fi partide politice. Dupa terminarea recensamintului va veni la putere UN NOU GUVERN. La conducerea tarii va fi ales un mic grup de oameni, priceputi si binevoitori. Toti romanii vor fi transformati prin Har si abundenta, vor fi adusi sa cunoasca o noua forma de traire Dumnezeiasca. VA FI O SELECTIE INTRE ALTRUISTI SI EGOISTI. UN FLUID DIVIN VA ACOPERI PAMINTUL.
Romania se va transforma intr-o gradina minunata, iar natura ii va fi prielnica.Nu se cer matanii si nici credinta oarba, ci SINCERITATE si OMENIE (BUNAVOINTA). Nu se cere sa traiti in sfintenie – fanatism religios – in pustnicie sau in paduri.
VINE DUHUL SFANT SA CENZUREZE VIATA OAMENILOR DIN ROMANIA. Toti nelegiuitii vor fi trazniti, fulgerati. Toate bisericile si lacasurile vor fi cenzurate si cele necorespunzatoare vor fi demolate, cu tot respectul cuvenit. Vor fi zidite biserici frumoase, cu cele mai minunate materiale provenite direct din cosmos. Inainte de Judecata de Apoi, pe fata Pamintului va fi o expozitie de lacasuri sfinte închinate Dumnezeirii. Aproape ca vor fi mai multe sfinte biserici, decît case de locuit, fiindca toti sfintii din Cer au cerut in genunchi lui Iisus sa dea suflet si generozitate oamenilor care sunt bogati si au posibilitati, sa doneze romanilor toate cele necesare construirii de biserici în apropierea resedintei Dumnezeirii – catedrala Noului Ierusalim Pamintesc din Bucuresti, ce va fi demna si minunata.
SE TERMINA VIATA PAMINTEASCA PACATOASA SI INCEPE CEA SFANTA, DIVINA, ETERNA.
TOATE POPOARELE URMEAZA SA VADA O VIATA EXEMPLARA IN ROMANIA, TARA CARE VA FI CONDUSA DE SFINTII VENITI DIN CER IN TRUPURI OBISNUITE: ILIE, ENOH SI IOAN EVANGHELISTUL. EI VOR FACE TOATE RETUSURILE NECESARE fara despotism, dar si FARA MILA, deoarece sunt acum oameni care mentin functii prin care opresc bunul mers al tarii.Pina la mila oamenilor, ingerii vor aduce materiale din cosmos (metale nobile necunoscute) pentru construirea Noului Ierusalim Pamintesc.

IN CEL MAI SCURT TIMP, ROMANIA VA FI CEA MAI BOGATA TARA DE PE SUPRAFATA PAMINTULUI, aducindu-se aici sute si mii de vagoane cu metale nobile, incit in Romania va fi Banca Internationala a globului pamintesc, de unde se vor emite banii in viitor. Moneda internationala va fi impusa tuturor si va avea 100 de grame de aur; se va numi „Cezarul”; fiecare moneda nationala va avea 10 grame de aur si va fi universal valabila. Toti vor munci cu placere si vor cistiga dupa merit, vor avea o viata binecuvantata de bunul Dumnezeu.
POPORUL ROMAN VA FI REEDUCAT SI, IN MIJLOCUL ACESTUI POPOR MINUNAT, VA FI RESEDINTA DUMNEZEIRII. VA FI RAIUL PE PAMINT IN ROMANIA. Si, din nou, pe PAMINTUL ROMANESC AL RAIULUI lui Adam si Eva, pe locul unde a fost Pomul Cunoasterii Binelui si raului, se va sadi un pom care va creste mai repede decit cresc pomii obisnuiti, care va fi ca acela de la inceput. AICI SE VOR FACE CELE MAI MARI MINUNI SI SE VOR BOTEZA TOATE POPOARELE IN LUMINA.
CEI TREI SFINTI DIN CER AU VENIT IMPREUNA CU PREOTUL CEL DIN VEAC MELCHISEDEC, CARE E DUMNEZEU SPIRITUL SFANT, pe Care nu L-ati cunoscut pina acum, dar despre Care e scris in Sfanta scriptura (vezi, de exemplu, la Ioan, cap. 14, Fagaduinta Duhului Sfant). EL E FARA TATA, FARA MAMA, FARA SPITA DE NEAM OMENESC, CU TRUP IDENTIC CA AL LUI IISUS HRISTOS. Deci DUMNEZEU SPIRITUL SFANT ESTE PREOTUL CEL DIN VEAC, Caruia Eu, Tatal Ceresc, I-am format un trup din Foc Viu Dumnezeiesc, prin Cuvint; este Cel Care, la majoratul Lui (30 de ani), mergind in cetatea Salemului (actualul Ierusalim), a fost proclamat de popor Patriarh si Imparat; El este Cel Care a stat o vreme pe Pamint si apoi S-a urcat in Ceruri. DUMNEZEU SPIRITUL SFANT ESTE UNA CU DUMNEZEU FIUL IISUS HRISTOS, SI ACUM A VENIT DIN NOU PE PAMINT, ca sa ajute la (reforma religioasa) refacerea cultului sfant redresat de Mine, Dumnezeu Tatal, denumit Hristofil, ce va fi compus din cele doua culte care sunt oarecum mai apropiate de Adevar: ortodox si catolic.
TOTI VOR CUNOASTE ADEVARUL VAZIND FILMUL (AKASHIC) DE DEASUPRA ROMANIEI, CARE VA DURA 3 ANI SI 6 LUNI, TRANSMIS ZILNIC DE LA ORA 3 LA 7 SEARA. In Romania vor veni oameni din toate tarile sa vada minunile de pe bolta cereasca. DEASUPRA ROMANIEI VA FI FACUTA SI JUDECATA DE APOI. Va fi un santier lucrativ: TOTUL SE VA SCHIMBA RADICAL IN ROMANIA CATRE O FORMA IDEALA, PARADISIACA. VOR AVEA LOC SCHIMBARI FULGERATOARE, la nivel national si mondial.
SFANTUL DUH si cei trei sfinti vor face in 7 ani cele 7 sfinte taine fara de greseli, caci vor primi de la Mine, Tatal lor, darul de infailibilitate, pentru a sluji fara de pacat si fara de greseala. Acest mare dar Ei il primesc si-l vor transmite unor 7 persoane mari, importante, care vor avea de la Mine dezlegarea de a ierta toate pacatele, astfel incit NICI UN OM DIN LUME (care nu a acceptat semnul fiarei si care-si va dori sincer Mantuirea) NU VA RAMINE NEMANTUIT, NEDEZLEGAT, NESFINTIT SI NEMILUIT! Iata ce mila mare va vine prin acesti Oameni chemati cu o misiune Dumnezeiasca!
Conducerea se va schimba. Bolnavii se vor vindeca. In Romania va fi laboratorul Akashic; pe bolta voastra cereasca lumea va vedea lucruri minunate. Sectantii vor fi desfigurati, iar sefii lor trimisi in iadul vesnic; satanistii vor fi luati prin vazduh si arsi deasupra Noului Ierusalim, in vazul tuturor.
In Romania va fi abundenta mare; aceasta tara apartine doar lui Dumnezeu; sa nu o mai rivneasca alte popoare!AMERICA VA FI DISTRUSA; Anglia face spiritism cu demonii; rusii vor avea incercari grele, dar le vor trece si se vor crestina; chinezii vor lua si vor lucra Siberia. Nu vor mai fi popoare subjugate.
OMENIREA SE VA CORECTA, DACA NU DE BUNAVOIE, CEL PUTIN DE NEVOIE.
Cultul Hristofil va fi prezentat 6 luni spre cunoasterea romanilor; celelalte popoare vor lua sa studieze Evanghelia de Foc timp de 3 ani. Aceasta va fi cunoscuta de toata lumea, in doua editii: una pentru initiati si una pentru poporul simplu; si de tot cosmosul (alte civilizatii) dupa Judecata de Apoi.
Cit de curind, forma ideala de traire va reveni pe Pamint. Perversiunile si curvia vor fi inlaturate.
Fiecare trup omenesc este un templu al lui Dumnezeu si fiecare preot care slujeste sincer Sfanta Liturghie si Sfintele Taine este un altar dumnezeiesc.
PINA LA FINAL (cit timp va mai dura vietuirea pe fata Pamintului, pina in 2012) TOATE NEDREPTATILE VOR FI CURMATE.
Timp de 3 ani si 6 luni – cit va dura filmul de deasupra Noului Ierusalim din Romania – vor fi pe fata Pamintului perturbari si incercari nedorite, dar apoi va veni pacea.IISUS HRISTOS, ILIE, ENOH si apostolul IOAN Evanghelistul, PRIN FLACARILE FOCULUI DE LA NOUL IERUSALIM, VA VOR VORBI 3 ZILE SI 3 NOPTI, IN MARTURIA TUTUROR OAMENILOR CARE VOR FI ADUSI PE CALEA AERULUI DE CATRE DUHUL SFANT SA AUDA SI SA CREADA TOATE CELE CE URMEAZA SA SE INFAPTUIASCA RAPID PE FATA PAMINTULUI.Dupa aceste 3 zile si 3 nopti, cei trei sfinti vor face o liturghie intreita. Din slava cereasca vor veni la acel altar improvizat la Noul Ierusalim copilul Iisus si prunca Fecioara Maria, care vor ramine in mijlocul poporului omenesc spre a ajuta pe toata lumea sa cunoasca mila dumnezeiasca, sa se vindece, sa se corecteze si sa perfectioneze toate lucrurile care trebuie sa intre in eternitate. CEEA CE NU S-A PUTUT FACE PINA ACUM CU TOATE MIJLOACELE DE CARE DISPUN OAMENII, SE VA FACE CU AJUTORUL CEL DUMNEZEIESC.
Pentru reusita acestei schimbari – de la o forma neputincioasa a fetei Pamintului la o forma ideala – va daruiesc trei trofee sfinte: BASTONUL LUI AARON, CRUCEA LUI IEZECHIEL si CORNUL DE AUR al lui SAMUIL, CU CARE SE VOR FACE CELE MAI MARI MINUNI si prin care omenirea va primi tot ajutorul cel sfant de care are nevoie.
Nu numai oamenii, ci si intreaga natura – impreuna cu pasarile si animalele – se vor schimba dupa nevoile cerute de OM; climatul va fi temperat; acolo unde conditiile de viata sunt aspre, cu bastonul lui Aaron se va da o binecuvantare sa se incalzeasca sau sa se raceasca vremea, dupa necesitati.
Ghetarii de la poli se vor dezgheta datorita vulcanilor, astfel ca oamenii vor putea locui atit la polul Nord, cit si la polul Sud. Apa va creste ca volum; unele zone vor fi pentru totdeauna acoperite. Scoarta Pamintului trebuie sa se aseze corect pentru a intra in eternitate, fara perturbarile de acum. De aceea, vor veni multe cutremure, iar vulcanii vor schimba mult infatisarea lumii.
Deoarece lumea dezorientata nu poate sa creada ca VA VENI RAIUL PE PAMINT, demonstrativ, MAI INTII ROMANIA, UNDE AU REVENIT IISUS HRISTOS SI SFINTII DIN CER, VA FI PRIMA SCHIMBATA, de la forma deficitara in care se afla acum, LA O FORMA IDEALA.Tot ce lipseste Romaniei va fi adus din cosmos de catre cei 3 sfinti impreuna cu miliarde de Sfinti Ingeri din ceata a zecea cereasca, care cunosc toate preocuparile necesare pe lume pentru a transforma fiecare colt de pe Terra. Vor fi aduse cele mai minunate plante, animale si culturi din cosmos. Recolta va fi bogata. Din materiile prime aduse se vor construi lucrari pentru cultul Sfant, dar si pentru uz lumesc, la o forma atit de frumoasa incit sa ramina in muzeul eternitatii.
INCEPIND DIN MOMENTUL CIND SE DAU CELE 3 TROFEE SFINTE IN ROMANIA, DUHUL SFANT VA INCEPE SA CENZUREZE VIATA DE PE PAMINT, si toate ambitiile ori faptele negative vor fi retusate fara voia oamenilor. Cei care nu se incadreaza in Legea Mea si traiesc prin ispita pacatelor o viata degradanta din toate punctele de vedere sunt programati sa paraseasca viata in trup si sa treaca in eterna durere. Ramin doar oamenii care au o conduita demna, umanitara, care au atasament fata de Legea Mea Dumnezeiasca. Acestia care ramin dupa TRIEREA care se va face vor fi oameni care vor lucra la RAIUL CEL PAMINTESC, impreuna cu Sfintii Ingeri, si intreaga fata a planetei se va schimba…

Published in: on 03/08/2010 at 17:31  Comments (3)  
Tags: