Trecând prin istorie…(cugetări)

Trecând prin istorie…(cugetări)

Iniţial voiam să postez altceva peste câteva zile. Un articol legat de taina poveştii „Harap Alb” dar intrucât azi este ziua naţională am renunţat în favoarea unei retrospective în istoria noastră călăuzită mereu şi mereu de firul neîntrerupt al idealului naţional. O istorie plină de trădări din partea puternicilor Europei, plină de sânge românesc vărsat pentru bunăstarea Occidentului şi din inconştienţa acestuia. O istorie care ne aduce cinste şi care nu trebuie uitată!

Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte, noi, românii…Istoria neamului românesc nu a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit dintr-un uragan şi am trăit în vifor. Popor de frontieră luptam şi muream pentru toţi. Muream mai ales, plătind miopia şi neghiobia altora

Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge şi atâta nenoroc datorită în primul rând incapacităţii Occidentului de a vedea de unde vine primejdia.Pe noi , vreme de cinci secole ne ascos din istorie victoria Imperului Otoman.Timp de secole am luptat singuri. Hărţuiam necontenit armatele turceşti, cu preţul pe care îl ştiam:traiul în afara istoriei. Istoria se făcea în Apus, fără noi dar, datorită sângelui nostru.

Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân, ci se luptau; dar se luptau între ei …

Civilizaţia noastră ţărănească se adaptase la nivelul vegetal la care se reduse istoria. Aşezările româneşti dispăreau şi reapăreau cu aceeaşi ireductibilă, misterioasă încăpăţânare a vegetaţiei. În timpul acesta la o mie, două de kilometri, spre Apus, se înălţau catedrale, se îmbogăţeau castele, se înfrumuseţau mănăstiri şi oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri,să citească pe sfinţi, pe teologi şi pe poeţi, să înţeleagă că sunt oameni şi să se bucure că trăiesc omeneşte – iar nu ca fiarele sălbatice prin munţi şi păduri , ca strămoşii noştrii care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut in calea răutăţilor”

Peste noi au venit toţi puternicii lumii vechi: persanii, romanii, pecenegii, cumanii, goţii germanici, uzii, avarii, hunii, slavii, maghiarii,tătarii, bizantinii, turcii, austriecii, ţaristii. Toţi au plecat în zarea largă lasând în urma lor sânge şi jale. Noi am rămas… am rămas să ne cântam doinele odata cu vântul,să ne plângem taţii şi fraţii odată cu ploaia, să ne spunem dorurile odată cu foşnetul pădurilor. Noi şi permanenţa noastră … suntem miracolul care uimeşte istoria! „ Românii au sabotat istoria” spunea L. Blaga. Da, au sabotat-o dar cu ce preţ? Traiul în afara istoriei, cu preţul sângelui a mii de oameni care îngraşă pământul sfintei noastre glii şi care strigă „nu ne uitati”, cu preţul aşezărilor pustiite de tavalugul migratorilor şi al turcilor

Dacă nu ar fi fost aşa, dacă nu ar fi fost sacrificiul acestui popor mic şi dârz Mahomed ar fi ajuns „ din pristolul de la Roma să dau calului ovaz”. Întreaga armie a cruciaţilor europeni a fost zdrobită la Nicopol dar la Rovine, Mircea cel Bătrân a inchis porţile Europei.

Toate aceste jertfe, tot acest sânge al străbunilor noştri au dus la măreţul moment 1 decembrie 1918, împlinire a idealului naţional românesc. Atunci acest ideal a fost hotărnicit pentru totdeauna.

În istoria noastră multi milenară au fost trei momente in care acest deziderat al naţiunii române s-a implinit: regatul lui Burebista,momentul1600 cand toţi românii aflati în cele trei principate au fost uniţi vremelnic sub domnia marelui Mihai Viteazu, şi anul decisiv 1918. Burebista şi Mihai Viteazu au fost asasinaţi prin trădare, unirea din 1918 a fost pătată de cizma hortistă care, pătrunsă în NV Transilvaniei prin Dictatul de la Viena, s-a dedat la jafuri şi crime abominabile. Stau mărturie ţăranii martirizaţi la Ip… la Traznea…la Moisei. Şi totuşi…ceea ce Dumnezău şi naţiunea a legat nu a mai putut fi dezlegat! Căci şi în vremea lui Mihai şi la 1918 „unirea naţiunea a făcut-o”

A. Păunescu spune in slove de poezie „ Cu săbii făcură unirea ţăranii/ Cu toţii spre Alba mergeau/ Toti oamenii ţării semnau întregirea/Voinţa întregului neam”. Da, acei anonimi ai istoriei ţăranii, care formau grosul oştirii lui Mihai şi grosul armatei române din primul război mondial, acel ţăran care în răzbelul de independenţă ( 1877) a salvat armata rusă ducând cele mai grele lupte la Plevna şi Griviţa, Rahova, Vidin şi Smârdan, acel ţăran care a înţeles să-şi apere pamântul strămoşesc cu preţul sângelui la Mărăşti,Mărăşeşti şi Oituz măsurându-se cu cei mai buni soldaţi din lume în condiţii aproape egale. Nu erau egale pentru că neamţul primea masa caldă zilnic, ciocolata, ceai, îmbracăminte şi armament. Soldatul român iarna degera de ger, vara se perlea la caldură, mânca pe apucate intre două tiruri de artilerie si un asalt al inamicului si lupta…cu pusti din războiul de independenţă. Şi totuşi…Makensen nu a putut trece mai departe!

Ciudat…Alba Iulia prima dată, atunci când în Catedrala Unirii au răsunat cuvintele solemne spuse de „cavalerul creştinătăţii” : „Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei” Acesta era idealul lui Mihai Voievod Viteazu unirea tuturor românilor într-o singură naţiune puternică şi de sine stătătoare căci iată „Astăzi s-a implinit porunca cea din veac: Trei dintr-o singură Mamă, laolaltă: Ţara Românescă,Ţara Moldovei şiŢara Ardealului”. Ca un Christos al neamului românesc, el, domnul unei ţări mărunte şi neînsemnate care băgase groaza în turci şi speriase prin infăptuirea idealului său întreg Occidentul, după ce-şi pierde domnia şi fiul în bătălia de Mirăslau, plecat la Viena, va reuza oferta generoasă a Împăratului cerând în schimb cele trei ţări române „ Asta-i pohta ce-am pohtit eu: Ţara Românească,Ţara Moldovei şi Ţara Ardealului”! Acest ideal, singur, este în masură să răstoarne toate ipotezele trăznite ale unor istorici ce terfelesc imaginea primului unificator al românilor numindu-l aventurier.

…A doua oară… momentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918…acelaşi leit-motiv: Alba Iulia! Concluzia? Inima României Mari nu bate la Bucureşti, nu bate la Iaşi unde Cuza unise Moldova cu Valahia, ci la Alba Iulia unde prin rezoluţia Marii Adunări Naţionale se decreta „unirea acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

Acest vis de veacuri al românilor de pretutindeni, unirea într-o singură ţară liberă nu a putut fi atins până nu a curs sânge.. mult sânge.. multe lacrimi de vadane a căror barbaţi pieriseră pe câmpurile de luptă din Dobrogea, de pe Argeş şi Cerna, de pe Valea Jiului , de la Flamânda şi Turtucaia, Mărăşti , Mărăşeşti şi Oituz, de copii rămaşi fără fraţi şi părinţi.

…Am fost la mausoleele inchinate eroilor la Marăşeşti şi Mărăşti.. mii de nume inşirate în coloane verticale pe marmură neagră…toate nume de eroi ce şi-au pus osul şi sângele la temelia unităţii neamului…. lacrimile incepuseră sa-mi picure gândindu-mă „ De ce pentru orice dorinţă are neamu asta trebuie să curgă atâta sânge?”…Am fost în oraşul Unirii de 1 dec… parcă-l auzeam pe Mihai zicând: „Astăzi s-a implinit porunca cea din veac: Trei dintr-o singură Mamă, laolaltă: Ţara Românescă,Ţara Moldovei şiŢara Ardealului!”… Auzind pe unii şi pe alţii zicând asta-i moldovean, oltean prost şi alte invective aduse în fapt celor de un neam şi un sânge cu ei mă intreb: „Pentru asta a fost vărsat sângele eroilor şi martirilor naţiunii?” Nu fraţilor! Nu pentru asta! Ci pentru ca să fim uniţi in cuget şi-n simtire să fim o naţiune puternică care să-şi cunoscă şi mai departe interesul naţional şi să putem spune nu cand acest interes este incălcat!

zamolxe

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://quadratus.wordpress.com/2011/12/01/trecand-prin-istorie-cugetari/trackback/

RSS feed for comments on this post.

11 comentariiLasă un comentariu

  1. Ce a zidit Mihai Viteazul este mai degraba in inima noastra si nu poate murii niciodata. Ne-a legat pe veci de idealul lui prin sangele lui.
    Romania unita ca si trup a murit dar ea continua sa traiasca in noi datorita sangelui sau cu care a petcetluit-o si este doar o chestiune de timp cand va reanvia si trupul din nou. Mostenitorii nu vor fi acei care o vor cauta prin dreptatea legii ci acei care o vor cauta prin credinta in Hristos care se va naste, despre care va marturisi Ilie din nou.

  2. Hermes Scythicus – John Jamieson ( 1814 – University Press )

    http://books.google.ro/ebooks/reader?id=U-0RAAAAIAAJ&hl=ro&printsec=frontcover&output=reader&pg=GBS.PA1

    Cred ca o sa va placa.

    • Chiar da.

  3. El a mai menţionat că, dacă nu s ar fi acţionat şi nu ar fi fost demarat procesul de restaurare, generaţia actuală ar fi fost ultima care ar fi văzut acest obiect.

  4. si ce folos daca in numai 20 de ani ,romanii au ajuns sa nu mai aibe stat si ma refer la tot ce reprezinta el ,statul a ajuns sa fie vaca de muls a europei noi oamenii ce sintem cetateni ai acestui stat am ajuns sclavii altora care nu au nici un fel de resurse dar in scimb le ia pe ale noastre si se mai numesc civilizati cind sunt doar simplii hoti care au creat un sistem care sa-i imbuibe prin furtul muncii si resurselor altora ,si culmea este ca acest lucru l-au facut cu mina politicieniilor romani. Acum citeva zile am vazut la stiri ca un primar din Brad a intrat in greva foamei ca guvernul le-a oprit caldura. Stau si ma intreb,oare primarul acela de ce are nevoie de guvern cind in zona Bradului sint destule resurse ,cad padurile pe ei si ei sufera de frig. Nu-i asa ca e haios.

  5. Emoţionante cuvinte, mai ales cele ale lui Mihai Vodă. Prin acest „IO MIHAI VOIEVOD” el se declina ca fiind unul dintre ultimii aparţinători ai castei iniţiatice… nu ai castei iniţiatice dacice…dacii nu erau o naţie, erau chiar această castă…bine, şi monarhii actuali provin din această casta, dar ei sînt mai „diluaţi”…

  6. „Pe cel încrezător în sine şi în fapta bună, Dumnezeu îl însoţeşte.
    *
    Pune-ţi sămânţa în pământ roditor, fă binele acolo unde va da rezultate pozitive. A face bine la întâmplare nu este de dorit.

    *
    Binele făcut în anonimitate are mare valoare. Beneficiarul răspunde cu bine tuturor, deoarece nu ştie cine i-a fost binefăcătorul.
    *
    Asociază-te cu orice bine.
    Cel înţelept se bucură de binele oricărui om care slujeşte binele.

    *
    Binele făcut anonim este mult mai puternic decât cel direcţionat. Atrage privirea lui Dumnezeu ca martor unic.

    *
    Să învăţăm a ne bucura de micile realizări. Ele sunt paşi timizi către mari împliniri.

    *
    Răsare Soarele. Deschid fereastra. Respir profund.”

    OCTAVIAN SĂRBĂTOARE – GÂNDEŞTE BINE, VORBEŞTE FRUMOS, FII DREPT

  7. Am avut un vis frumos astăzi.
    În unduitul melodios al horelor, ţarinilor, sârbelor au coborât către noi în pas uşor dar ferm stramoşii noştri aliniaţi într-o feciorească. In pasul uşor al căluşului si in ritmul sustinut al bătutei bărbaţii se aplecau, se ridicau şi băteau ţărâna, frumos îmbrăcaţi în opinci, cioareci şi cămeşi albe ca laptele iar pe cap cu cuşma ce numai ei ştiu să o poarte cu gingăşie semeaţă. Tropoteau, înaintau, ţinându-se legaţi unii de alţii.
    Ritmul s-a schimbat lăsând câte o codană, în şăgălnicia umbletului să adaste lângă câte un fecior. Maramele feminine au îndulcit străşnicia pentru care aveau admiraţie, dar neostoind-o decât în mai marea sprinteneală a sârbei.
    Au venit de niciunde, sunt aici cu noi. Şi rămân cu noi.

    • frumos vis floare:)
      l-am avut si eu de multe ori:)
      zamolxe

      • si se implineste.

  8. Frumos spus, ce pot sa adaug… nu am cuvinte. Adevarurile din istorie dor mai mult cind le-ai ascultat si spuse de altii nu numai de cei care ti-au fost parinti si au avut grija de viata mea de copil. Este mare pacat ca Istoria este o serie de evenimete care le vorbesc bunicii si parinti, si aici este buba ca cele cunoscute de cei care le-au trait evenimentele este cu totul diferita de ceea ce sta scris in carti si in manualele de la scoala. Cine sint cei care editeaza lucrarile si scrierile au deja platita minciuna. Pe bunicul Tatei am avut onoarea sa-l cunosc… si copil fiind la timpul lui a discutat cu „oltenii” care au luptat la Plevna pentru ca erau rude, si trist este ca in 1907 decizia Guvernului de la Bucuresti sa opreasca orice razmerita care pornise din Moldova si ajunsese si in Dolj.. a adus moarte chiar unora care luptasera la Plevna. Ca asa sint rasplatiti eroii Patriei.
    Pe tatal mamei nu am avut cum sa-l cunosc caci asa a fost sa fie; doar stiu ca a fost in I-ul Razboi si a supravietuit luptelor de la Marasesti. Dar fiind in virst nu a putut sa isi apere familia in 1945 cind „armata Rusiei” a dat iama printre civilii pensionari.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: