Legendele „descălecatelor”. Sacralitatea instituţiei voievodale româneşti

 

Consideraţii preliminare

 

Dacia a fost centrul suprem al tradiţiei hiperboreano- pelasge în timpurile  preistorice ale neoliticului. În perioada antichităţii clasice, sub regele erou Decebal, Dacia cade pradă romanilor care o jefuiesc şi o spoliază de toate bunurile materiale, însă tradiţia rămâne aceeaşi, neschimbată. Aceasta graţie faptului că , în afara  teritoriilor cucerite de romani ce reprezentau circa 1/3 din teritoriul Daciei lui Decebal, spiritualitatea dacică a continuat să subziste fără a fi perturbată de factorul roman! Dacă  Muntele Sacru – Kogaionul din Bucegi – se afla sub atentă supraveghere romană, viaţa spirituală si tradiţia  s-a mutat în celălalt munte sacru al dacilor – Ceahlăul. Datorită acestui fapt şi revenirii la Muntele Sfânt a tradiţiei imediat ce condiţiile politice si administrative au permis-o, tradiţia pelasgo-hiperboreano- dacă a subzistat nealterată şi în timpul invaziilor popoarelor migratoare. Astfel, tradiţia pelasgo-hiperboreană ajunge în stare pură în posesia vlahilor sau românilor!

Observând cu atenţie transformările  spirituale suferite de lumea antică sub înrâurirea creştinismului putem conchide că  tradiţia pelasgo-dacică a continuat să subziste, netulburată în afara istoriei  care se petrecea în jurul său. Edificator pentru această afirmaţie este simbolismul legendei „poporale”  Traian şi Dochia, unde Dochia atunci când  este  peţită de împăratul Traian  roagă pe Zamolxe s-o transforme în stană de piatră. Dochia este Dacia cu tot ce implică ea în plan spiritual iar transformarea ei în stancă simbolizează însăşi ermetizarea tradiţiei dacice în confruntarea cu  politeismul roman şi, mai târziu, prozelitismul creştin.

 Tocmai din această cauză,  în secolele XIII-XIV când se vor forma statele medievale româneşti, Moldova Valahia şi Transilvania, Dacia era neatinsă de istorie în ceea ce priveşte tradiţia. Ea se găsea literalmente exact în aceeaşi stare în care era în timpul când domnea asupra sa primul rege-preot Zamolxe, acel Ler Împărat al colindelor şi basmelor româneşti.

Întemeierea statelor româneşti medievale, căci asupra lor mă voi opri  în cele ce urmează, nu a însemnat punctul de plecare al statalităţii în teritoriu Daciei. Acesta a fost aici întotdeauna într-o stare embrionară care, atunci când a întâlnit condiţii prielnice, s-a concretizat în plan material. Încă de la începuturile istoriei, aici s-a închegat  primul imperiu cunoscut al lumii vechi, Imperiul Pelasg, apoi  statalitatea a cunoscut noi culmi ale manifestării sale sub  Burebista  şi Decebal. Apoi  în Evul Mediu…

Întemeietorii statelor medievale româneşti sunt înconjuraţi de mister şi acoperiţi de mit. Aceste mituri  merită toată atenţia. Trebuie să atragem atenţia că toţi aceşti principi şi voievozi descălecători  vin din Transilvania, vechiul centru al Dacei pelasge si preromane! Apoi, trebuie să observăm că sau ei sau pământurile  în care îşi vor desfăşura activitatea  sunt denumite cu epitetul „negru”,  culoare ce face referire la simbolismul primordial pelasg.

 

Legenda întemeierii  Valahiei

 

Conform legendei, Principatul Valahiei a fost întemeiat  de către Negru-Vodă Basarab, nume asupra căruia vom avea ocazia să mai revenim.. Aceeaşi legendă ne spune că Negru vodă a descins în Valahia din Transilvania prin cheile munţilor Carpaţi, aşezându-şi  capitala la Curtea de Argeş unde a şi ctitorit o mănăstire cu acelaşi nume. De această mănăstire se leagă o altă legendă „legenda Meşterului Manole”. 

 Legenda Meşterului Manole  ne prezintă pe „Negru vodă” adresându-se unui arhitect anume „Meşterul Manole” şi „zidarilor” care-l însoţeau şi-l aveau ca şef. Meşterul începe lucrul dar iată ca tot ce făcea ziua se surpa noaptea. Urmează tulburarea care-i cuprinde pe zidari şi ameninţările lui Negru –Vodă. Manole , într-o noapte, avu un vis în care află că singura modalitate de a putea construi „biserica” era aducerea unui sacrificiu uman. Dimineaţă Manole povesteşte visul ajutoarelor sale  după care se apucă de lucru, dar prima fiinţă umană  care a apărut la orizont a fost chiar  femeia lui, Ana. În zadar încercă Manole s-o scape  căci tovarăşii săi îl silesc să-şi îndeplinească jurământul. El începe s-o zidească pe Ana în zidurile bisericii. Femeia la început nu-şi dă prea bine seama ce se întâmplă până când simte strânsoarea zidului şi atunci începe a se văieta: „ Manole! Manole! Meştere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupuşoru-mi frânge, Copilaşu-mi plânge”. Manole însă, îşi continuă lucrul neînduplecat terminând în cele din urmă lucrarea. Numai că Negru Vodă nu voia ca  vreun alt prinţ să aibă o ctitorie asemenea lui, motiv pentru care atunci când meşterii spun că pot ridica o mănăstire şi mai frumoasă el ridică schelele şi-i lasă pe acoperiş. Pentru a coborî zidarii îşi fac aripi din şindrilă numai că acestea nu rezistă şi aceştia se prăbuşesc din înaltul cerului. Ultimul care moare este Manole. Fiecare zidar după moarte se transformă într-un izvor.

 De remarcat este faptul ca  zborul zidarilor este identic cu mitul  elen, preluat de la pelasgi, a lui Icar şi al tatălui său Dedal. Pe altă parte, trebuie remarcat faptul că mitologia românească este plină de biserici asemănătoare Mănăstirii Argeşului  care nu pot fi terminate  decât daca este  jertfită prin zidire „ Fata Împăratului” sau adusă Pasărea Măiastră în clopotniţă. Dar găsirea acestora implică o căutare, o căutare care este foarte asemănătoare cu căutarea Sf Graal.

Legenda prezentată succint mai sus are  evidente caracteristici hermeneutice. Este o parabolă a artei sacre  a întemeierii statului. Pentru a-şi întemeia stăpânirea Negru Vodă  construieşte o biserică. Această biserică este simbolul Centrului, al Polului tradiţional, o imagine terestră a „Cetăţii Eterne”, imaginea materială a Ierusalimului ceresc. De altfel, Tabula Smaragdina ne spune: ”Ce e dedesubt este la fel cu ceea ce este deasupra; iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesubt, pentru a împlini miracolul unui singur lucru”. Mai aproape de noi Iisus enunţă acelaşi adevăr mistic în Rugăciunea Domnească cunoscută sub numele de Tatăl Nostru :”precum în cer aşa şi pe pământ”. Acest Centru, Biserica construită de Negru vodă, se legitimează astfel ca o „inimă a lumii”, o altă „imagine” a  Centrului, „inimă” în jurul căreia se va constitui Marea Operă a Întemeierii Statului. Afirmaţiile acestea sunt susţinute şi de faptul că centrul cultului apollinic este marcat de o  biserică, şi ea fără seamăn în lume, asemenea  celei pe care şi-o dorea Negru Vodă pe care folclorul românesc o numeşte „Biserica mare cu nouă altare”, situată în „al Mării Negre prund”. Este vorba despre Insula Şerpilor şi Templul lui Apollo. Ciudată filiaţie între  antichitatea hiperboreano-pelasgă şi întemeierea statului medieval Valahia, nu vi se pare?

Pentru a înălţa această măreaţă ctitorie, Mănăstirea Argeşului, Negru Vodă apelează la Meşterul Manole şi la „constructorii” săi. Aici, în ordine metafizică, Manole este Marele Arhitect Universal iar Ana  cea zidită în zid este Înţelepciunea divină care susţine  toate lucrurile. Iată deci Principiul descompus în cele două polarităţi ale sale şi reunit apoi în Marea Operă a întemeierii statului şi a recunoaşterii voievodului! Mai mult, Manole este identic cu acel  Manus/Manes al mitologiei romane, epitet sub care Saturn/ Zamolxe se legitimează ca şi stăpân al lumii de dincolo. Spuneam acesta întrucât mani în mitologia romană  sunt  sufletele strămoşilor care veghează asupra familiei. Pe de lată parte, însă, Ana, soţia lui Manole, este un nume derivat din Iana, aspectul feminin a lui Ianus, cel care deţine cheile misteriilor antice. De aici deducem că Manole/Manes/ Ianus sunt diferite ipostaze ale lui Zamolxe. Să nu uităm că Negru Vodă însuşi trece prin „cheile” munţilor pentru a ajunge în Valahia! Să fie oare doar o coincidenţă că celălalt întemeietor de ţară din Transilvania se numea Iancu (de Hunedoara), că în alt moment  de afirmare a identităţii naţionale româneşti Avram Iancu se va afla la cârma destinelor poporului? De ce punem această întrebare? Pentru că este legitimă din prisma în care privim lucrurile, cu atât mai mult cu cât o derivaţie a numelui lui Ianus este Iancus, iar femininul acestui nume este Ianca, atestat şi ca toponim în teritoriul actual al României!

 

Întemeierea Moldovei

 

Fondatorul Moldovei a fost legendarul voievod Dragoş are a descins în viitoarea Moldovă din Maramureş. A se observa că şi acesta, asemenea lui Negru Vodă, „descalecă” în Moldova prin cheile munţilor, anume prin Cheia/ Pasul Prislop. Drumul îi este arătat de către un sihastru pe nume Ioan. În drumul său, pe malul unui râu a întâlnit un bour. Dragoş a pornit să-l  vâneze împreună cu căţeaua sa Molda. După câteva zile de urmărire  bourul a intrat în râu cu căţeaua Molda urmărindu-l, amândoi  murind în unda râului. În amintirea căţelei se spune că Dragoş a numit Moldova atât apa cât şi principatul căruia îi va pune bazele. Pe locul unde s-au petrecut lucrurile, spune legenda; Dragoş a ridicat cetatea Baia, ce se va constitui în prima capitală a Moldovei. Amintirea bourului  a cărui vânătoare a dus la fundarea statului moldovean a rămas  drept stema Moldovei.

 Deşi Ioan Sihastrul  este un personaj cheie al legendei în ceea ce urmează  mă voi ocupa în mod special de Dragoş. Mitul prin toate elementele sale  nu este decât o proiecţie exterioară a mitului zamolxian. Dragoş este iniţiatul zamolxian delegat de  păstrătorii tradiţiei  hiperboreene cu centrul în Kogaion pentru a întemeia  statul Moldovei  în Ordine şi Legitimitate  cu legea strămoşească. Argumentul forte stă chiar în numele voievodului: Dragoş= Drago(n)= Draco (stindardul de luptă al dacilor simbolizându-l pe Zamolxe). Uimitor este însă faptul că dragonul sau Şarpele Zburător, închipuindu-l pe Zamolxe, apare într-un loc neaşteptat exact cu aceleaşi caracteristici de zeu civilizator şi simbol al Înţelepciunii Creatoare. Este vorba de America Latină şi de Şarpele cu Pene (Quetzalcoatl), divinitate venerată de vechii mayaşi. El este zeul creator şi civilizator prin excelenţă, aceeaşi caracteristică imprimată lui Dragoş, întemeietorul  Ţării Moldovei. Apoi trebuie să atragem atenţia supra  unei alte similitudini. Mithra vânează şi el taurul  răpunându-l. Ciudat, nu? Mai ales că Mithra este identică cu Tiara, Coroana Sacerdotală, iar descompunerea acestui cuvânt  rezervă surprize de proporţii. Tia/Tea/De(e)a/ Zea (zeiţa) +Ra(m) Zeul Soare, cele două polarităţi ale Dublului Zamolxe în manifestare şi care reunite nu sunt altceva, simbolic vorbind, decât Caduceul lui Hermes, cu cei doi şerpi încolăciţi care urmează a se contopi în vârful său dând Aurul alchimiştilor sau Piatra Filozofală!

 Prin urmare vânătoarea bourului cu ajutorul căţelei de către Dragoş nu este altceva decât evoluţia contrariilor care tind a se reuni şi chiar se reunesc în vârful caduceului hermetic dând naştere noului stat Moldova. Iată Ordinea şi Legitimitatea zamolxiană instituită de iniţiatul Dragoş în noul principat de la răsărit de Carpaţi.

 Bourul sau Taurul primordial este  simbolul lui Saturn/Zamolxe, cel ce a rămas pană în secolul al XIX-lea emblema Moldovei. El este acel Bour Sur din colindele româneşti, epitetul Sur  fiind termenul predilect pentru a arăta măreţia şi strălucirea  în aceste  creaţii păstrate în memoria colectivă a poporului. Si tot el este Taurul/ Zeus venit s-o răpească pe Europa din mitul preelen! Mai mult, în Moldova există credinţa că Bourul alb este strămoşul sau tatăl moldovenilor! În credinţele folclorice  moldoveneşti se crede că acest Bour Alb trăieşte în Ceahlău şi se arată doar celor Aleşi! Trebuie să specificăm că înlocuirea  epitetului Sur cu cel de alb ca atribut al Zeului este imperios necesară în cadrul manifestării. La început zeul desemnat prin  epitetul sur este indefinit şi transcendent, apoi se descompune în cele două principii ce subzistă în el în stare latentă iar încoronarea manifestării este reunirea celor două principii în Aurul, Lumina Albă din  vârful Caduceului Hermetic, manifestarea deplină a principiului reunit şi strălucitor. Aceasta este întregul simbolism  ce se degajă din  legenda „descălecatului” Moldovei. Şi cel mai important

 

 Saraba şi iniţiaţii „descălecători”

 

Din legendele „descălecatelor” descoperim o Artă Regală a întemeierii Statului. O manifestare în deplinătatea strălucirii ei a Marii Opere Alchimice închipuită de Caduceul lui Hermes. Dacă simbolismul acestor legende este  unul hermetic atunci nu înseamnă  că dincolo de aceasta nu există şi alte lucruri mai importante. În plan material, aceste întemeieri nu sunt altceva decât, după cum se poate vedea şi din explicaţiile de mai sus, o reînnoire a tradiţiei primordiale hiperboreano-pelasgo-dacă.

 Întemeietorul Valahiei se numea Negru Vodă Basarab de unde  se trage şi numele familiei domnitoare în acest voievodat. Dar ce să însemne oare acest Basarab? Numai că…Basarab(a) este un nume compus din Ban – cea mai mare demnitate a Valahiei şi Saraba o denumire misterioasă asupra căreia vom stărui în cele ce urmează.

Iordanes ne spune că: „Primii dintre ei (daci-n.n) erau acei sarabos tereos dintre care se consacrau regii şi preoţii”. Iată un exemplu de subzistenţă şi continuitate tradiţională: Basarab(a) sau mai corect Ba(n)sarab(a) este perpetuarea peste timp al acelei supra-caste dacice prezervată în munţii sacri ai Daciei! Identitatea de castă aduce după sine identitatea de tradiţie. Atunci înseamnă ca întemeierea legendară a statelor româneşti este de fapt o revigorare a vechii tradiţii hiperboreano-dace la începuturile Evului Mediu atât pe plan iniţiatic cât şi pe plan politic. O altă formă a lui saraba păstrată în limba română este arab/arap/arap= negru. Iată cum cercul se închide… de la hiperborei prin daci la valahi al căror epitet a fost în întregul Ev Mediu acela de negri iar ţara lor se numea Valahia Neagră.

 Să ne întoarcem acum puţin la Negru vodă. El mai este cunoscut şi sub numele de Radu Negru. Întrucât cu acest nume sunt cunoscuţi mai mulţi  voievozi putem  bănui că este vorba de fapt de un nume desemnând aceeaşi supra castă sacerdotal regală care s-a îngrijit de perpetuarea tradiţiei  zamolxiene de-a lungul întregului Ev Mediu. Aceste lucruri ne demonstrează un fapt. Anume că  funcţionalitatea sacră a voievozilor români este mai importantă decât cea politică deoarece semnifică în primul rând o  revitalizare  a vechilor mistere, o perpetuare şi readaptare a  tradiţiei daco hiperboreene, impusă de legile ciclice ale manifestării, ceea ce i-a permis să rămână fundamental dacică! De aici rezultă climatul de creştinism păgânizat ca să spunem aşa şi păstrarea marilor sărbători hiperboreene: Sântion, Paştele Blajinilor, Arminden (sărbătoarea lui Hermes), Ilionul sau sărbătoarea lui Helios Sântă Mărie Mare şi Mică etc, ritualuri arhaice păstrate peste timp  în satele neatinse de binecunoscuta „civilizaţie”, folosirea svasticii şi conştiinţa că aceasta este un simbol străvechi etc.

 

 IO – o particulă ciudată în titulatura voievozilor români

 

Toţi principii români, vlahi, moldoveni munteni şi  împăraţii din dinastia română a Imperiului Româno-Bulgar al Asăneştilor au purtat înaintea titulaturii şi a numelui o particulă ciudată : IO. Dacă în unele cazuri  alăturarea acestei particule la numele şi titulatura voievodului ar putea avea sensul „eu”, în altele însă ea sună nefiresc, este altceva. Dacă în cazul IO Mircea Voievod, IO Mihai Voievod Viteazu particula aceasta pare a însemna într-adevăr eu în cazurile următoare nu poate fi vorba de aşa ceva: aici odihneşte IO Ştefan Voievod, această biserică a fost ridicată de IO Radu Voievod !

 De altfel niciodată această  particulă ciudată nu a fost admisă pe deplin ca fiind echivalentă cu  pronumele personal eu. Mai degrabă IO este prescurtarea numelui Ion. Mulţi istorici caută să afle de care voievod Ion se leagă voievozii români şi ce legatura îi leagă pe aceştia de numele lui este pus înaintea titlului şi numelui  de botez al ficaruia dintre ei. Adevărul este altul! Acest Ion de la care se trag voievozii români nu este un personaj istoric dar este un personaj care a marcat  întreaga istorie a omenirii. El este Ion Sântion care în tradiţia românească îl desemnează pe Ianus/Zamolxe! Primul rege al dacilor  născut din pământul negru şi care se transpune în persoana lui Negru Vodă de la începutul Evului Mediu. El este Regele Lumii sub aspectul său de Rege al Cerului cunoscut în tradiţia românească  sub numele de Căliman şi din care se trag în succesiune directă prin intermediul lui Pelasg cel născut din pământul negru  toţi voievozii români. El este Principiul întemeietorilor atât în plan spiritual cât şi în plan material, într-unul prin Ianus/Ion Sântion, în altul prin Negru Vodă şi Dragoş. Motivul pentru care această particulă sacră apare înaintea titlului voievozilor este pentru a arăta că  Ianus/Zamolxe este adevăratul Suveran al ţării , voievodul fiind doar reprezentatul său. În fapt  IO Dragoş voievod înseamnă Dragoş Voievod locţiitorul lui Ioan.

 Despre sacralitatea  instituţiei voievodale româneşti glăsuieşte  descoperirea sigiliului  unui anume Radu Negru  domnind pe la anul 1128. Sigiliul său ne prezintă un om despuiat având învelite doar coapsele, bărbos, stând pe un tron şi arătând cu mâna în care ţine sceptrul cerul iar cu cealaltă pământul. Acesta este Omul primordial, Omul  Gol care reuneşte în el toate potenţialităţile, puterile Cerului şi ale Pământului, stând pe Tronul Lumii. Acesta este Regele Lumii! Aceasta este Zamolxe.Principiul şi totodată Pelasg sau Zamolxe omul primordial! Subliniem Pelasg era născut din polaritatea celor doua principii reunite iar legendele spun că s-a născut din pământul negru. Pe panglica care înconjoară sigiliul scrie şi titulatura „Nigru pris(+)ns” adică Prinţul Negru ceea ce ne arată de unde emană această funcţiune a domnitorilor români.

 zamolxe

Bibliografie:

 

1.      V. Lovinescu, Dacia Hiperboreană,  Ed Rosmarin, Buc, 1996

2.      R. Guenon, Simboluri ale ştiinţei sacre, ed Humanitas,1997

3.      N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed Arhetip, 2002

4.      Ghe I Brătianu, Tradiţia despre întemeierea statelor medievale româneşti, ed. Eminescu, 1980

5.      Cristina Pănculescu, Taina Kogaionului,Muntele sacru al dacilor, ed, Ştefan, 2008

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://quadratus.wordpress.com/2008/10/14/622/trackback/

RSS feed for comments on this post.

20 comentariiLasă un comentariu

  1. Reblogged this on sssefora.

  2. Legenda e cam falsă…Prima Capitală a Ţării Româneşti a fost la Câmpulung Muşcel !!!

  3. Te felicit petru acest articol!

  4. foarte bine scris articolul. multumim!

  5. SINT IN EXTAZ, AZI TE-AM DESCOPERIT…EXISTA VREUN EMAIL DE CONTACT CEVA?

  6. Spuneai despre Ana din legenda Mesterului Manole ca ar fi aceeasi cu Iana Sanziana/Diana/Luna. Acest lucru il confirma si Densusianu prin niste versuri vechi care fac referire tot la legenda Manastirii Albe:
    ”Dar amedi venia/Soarele pripia/Cera se topea/Soarele pe Ana/Reu se necajesce/Si de-atuncia erna/El nu mai pripesce…”.
    Referitor la Manole si Manus/Manes, Densusianu ne spune ca acestea sunt atribute ale lui Uranus/Kerus/Caelus/Cerus Manus/Dumnedeu/Caraiman/Caliman,MUNTEANUL, (forma cea mai arhaica este insa Caraman ),asta o spune tot Densusianu.
    Tot el spune ca in Muntii Caliman exista un varf mai putin inalt numit ”Scaunul lui Dumnedeu”.
    ”Dar slujba nu mi-i facea/Eu trasnetului si fulgerului te-oi da/In Caraiman al mare pe Divan”. Tot Densusianu spune despre Carmen Sylva(Regina Elisabeta a Romaniei), ca in cartea sa ”Povesti ale Pelesului”, ea scrie o legenda despre muntele Caraiman:
    ”Cand ceriul era mai aproape de pamant si mai mult apa de cat uscat, traia in Carpati un urias enorm numit Caraiman. El avea putere sa creeze fiinte vii…sa produca cutremur si furtuni. El a facut, ca marea sa se retraga, de pe campiile acestei teri, si vocea sa resuna ca tunetul. Cei de antaiu omeni creati de Caraiman, au fost la iceput buni si fericiti, in urma ei devenira rei, si se resculara in contra creatoriului lor. Insa Caraiman cutemura pamantul, care-i inghiti cu tote animalele si casele lor” Nu-i asa ca e fabuloasa aceasta legenda!
    Dupa moarte lui Uranus, conducerea Marelui Imperiu Pelasg trece fiului sau Saturn, care preia de la tatal sau toate titlurile si onorurile, ne spune Densusianu. Deci preia implicit si atributele Manus/Manes/Munteanul.
    Alte atributele ale lui Saturn sunt: Princeps Deorum/Senex si Vetus Deus, insemnand Mosul/”Deul cel Vechiu”/Deus Manus/Deus Majus sau Maesius/Moesius/Ianus/Zeul cel Mos sau Zalmolxis/Mos Craciun/Tatal/Tatar/Tartaros/Pater Tartarus/Tartar sau Tartor(insemnand urias si tata)/Dumnedeul cel batran/Lar sau Ler Imparat/Dokius/Illion/Eion.
    Deci putem spune ca legenda Mesterului Manole isi are originea in acea arhaica legenda a Manastirii Albe, astfel Ana este Diana/Iana Sanziana/Dochia iar Manole este Apollo/Saturn/Zamolse.
    Varianta arhaica a numelui Moldova este de fapt Moldava-orasul Zeului Mol(mos) sau al lui Zal-mol-se,( avand acea particula Mol, despre care Marco Merlini spune ca este gasita si la vechile popoulatii ale Peninsulei Italice), aflata si in mol-tumesc(varianta arhaica), mol sau dig(in latina moles, in italiana mole).

  7. Foarte bun articol Zamolse. As vrea sa fac si eu o completare, in legatura cu Dochia. Comparand legenda Panaghiei din Ceahlau si pe cea a ”Manastirii Albe”din ”Dacia Preistorica” reiese ca Panaghia/Dochia/Iana Zanziana/Diana/Luna, fiica Geei este sora Soarelui a lui Apollo/Ianus/Zamolse; acesta cautand o soata, ”a umblat prin lume si prin stele, 9 ani pe 9 cai”, negasind alta ”deita” mai frumoasa si mai pura decat sora sa Iana, o cere de sotie. Ea avea casa la tarmul marii, ”La buhazul marilor/La gura argelelor,/La cea verde poenita/Este o mica argeluta/Care tese Iana ‘n ea…”. Verde poenita este o insula in Delta Dunarii, probabil aceeasi cu locul ei de nastere: ”Insula cu merele de aur a Geeii”. Iana pentru a accepta ii cere sa construiasca ”Dalba Manastire” in prundul Marii Negre. Acest lucru a fost pastrat in popor sub forma unor versuri: ”Du-te du-te si-mi fa mie/De plimbare ca se-mi fie/Un pod mandru peste mare/Cum nimene nu mai are/Fa-mi un pod de cera…Dar la capatul podului/Sa-mi faci Dumnia-ta /Doua dalbe manastiri”
    Iar soarele: ”Soarele pleca /Cu gandul gandia/Pre loc se facea/Ce luna poftia/Apoi se ‘ntorcea/A se cununa/La Manastirea Alba/Cu popa de cera”. Iar cand mergeau sa se cunune, Dumnezeu vazand ce vor sa faca, ii lua si ii puse pe amandoi pe cer, blestemandu-i sa se vada cu coada ochiului dar sa nu se poata intalni niciodata. Deci legenda Panaghiei/Dochiei/Ianei din Ceahlau isi trage esenta din aceasta straveche legenda a Manastirii Albe, si in cazul acesteia este implicat soarele; ea este impietrita pentru a nu se mai putea intalni cu Soarele/Apollo.

  8. Era interesant unde este publicat acest sigiliu, cu toate datele necesare si eventual cu interpretarea primului editor. Ce spuneti dv. este o mentionare si reinterpretare a sigiliului, fiindca ma indoiesc ca acesta a fost descoperit de catre V.Lovinescu.

  9. Buna Bogdan C 🙂
    locul unde este mentionat acest sigiliu este cartea lui V.Lovinescu Dacia Hiperboreană la p 62 este toată descrieria acestui artefact şi semnificaţia pe care o implică. Dar nu-i suficient Lovinescu pentru imaginea de ansamblu…acolo gaseşti doar ce m-ai întrebat:)
    numa bine:)
    zamolxe

  10. Buna ziua! Va rog sa-mi spuneti unde este publicat exact acest sigiliu mentionat de dv.:

    […]sigiliului unui anume Radu Negru domnind pe la anul 1128. Sigiliul său ne prezintă un om despuiat având învelite doar coapsele, bărbos, stând pe un tron şi arătând cu mâna în care ţine sceptrul cerul iar cu cealaltă pământul.[…] Pe panglica care înconjoară sigiliul scrie şi titulatura „Nigru pris(+)ns”[…]

    Multumesc!

  11. orientare O.K. Argumentatia- se poate si mai bine.Dar, oricum esti mai adevarat decat scheletele ambulante de la facultate…

  12. respect, OMULE! ca ai avut demnitatea sa scrii asa ceva.marturisesc..acum 10 ani, m-am dus cu mare entuziasm la facultatea de istorie…dar aripile mi-au fost taiate brut de un schelet ambulant cu barba rosie numit alexandru vulpe care m-a facut sa urasc istoria antica…la fel un altul mircea babes, sau un senil vasile dupoi…si lista incompetentilor si tradatorilor de neam poate continua. indivizi care vad in tot culturi, dar nu vad oameni, vad cifre, dar nu si suflete…indivizi care pretindeau la examene sa stii cate topoare au fost gasite in arealul culturii bastarnice poienesti lukasevska, sau cate ofrande au fost aruncate in vreun lac necunoscut din elvetia, dar care m-au dezgustat profund ca nu mi-au vorbit nicicand ..repet apasat…la niciun curs sau seminar de daci, decebal, burebista sau deceneu…(sa mai zic ceva…scenele cheie de pe columna lui traian, care m-au macinat si le-am ignorat…podul „construit”de romani, celebra pieta, ingerii, dacii mult mai demni decat romanii)acesti termeni sunt interzisi la facultatea de istorie a univ bucuresti. sa-i mai adaug pe alti senili…tudor teoteoi..care-mi explica faptul ca ioan inseamna sfantul ioan botezatorul…pot sa si asa am ajuns sa ma refugiez in istoria universala contemporana. am urat ani intregi istoria veche…sa-l mai amuintesc si pe monstrul lucian boia?mai bine nu.si-au atins scopul indivizii indobitocindu-ne…numai ca Dumnezeu nu doarme si intr-o zi l-am deschis pe Densusianu si de-atunci ii blestem pe cei enumerati mai sus pe vecie…
    si asta v-o spune un absolvent de istorie care ajunsese sa-i fie rusine ca e rum\n…dupa 4 ani in care a avut de-a face cu schelete ambulante si curve penale pe post de asistent, ajunse insa rapid la stadiul de conferentiar, tinute in facultate doar de relatii sexuale cu acestia.
    Ma bucur ca mai sunt cativa oameni demni care cunosc adevarul!

    • Si cum ai fost cand la-i citit pe Denusianu? Ti-a parut rau ca ai facut aceea facultate? Cred ca citind cateva carti speciale despre preistoria noastra, mai cititand cate ceva pe internet, ai invatat mai multe decat in toti acei ani de facultate.

  13. Draga Zamolxe,
    Articolele tale ma fac sa ma simt si mai mandra ca sunt romanca si ca fac parte dintr-un popor deosebit, motiv pt. care iti multumesc. As vrea sa gasim o modalitate prin care sa impartasim tuturor romanilor aceste articole, sa ii facem sa nu se mai lase umiliti si calcati in picioare, sa se intoarca la adevaratele valori ale acestui neam si tarii.
    Cu mult respect,
    Mariana Roman

  14. a mai intrat unu:)
    duioasa:)

  15. Marturisesc , prietene zamolxe , ca am ramas „ca la dentist”….Istoria asta pe care tu mi-o relevi ma face sa-mi pun intrebari si sa-mi fac viata mai palpitanta desi nu as putea sa ma plang ca ea ar curge lin si tern:) Mi-e drag sa citesc si-mi place ca „din cauza ta” imi fac ordine in arborele genealogic 🙂 (referindu-ma clar la indepartatele radacini:) ) Ai grija ca m-am abonat la acest blog si astept fiecare articol al vostru cu mare interes si bucurie. Sa fiti sanatosi (si noi ,asisderea) sa aflam cat mai multe informatii interesante ( si pentru mine , inedite ) !

  16. Felicitari !!!
    Voi reveni sa recitesc cu mintea limpede, merita ! Sunt mandra de tine Zami !
    Faceti treaba buna aici pe blog si tu si Solomonar ! Mult succes in continuare, prieteni dragi !
    respecte si pretuire,
    Sibilla

  17. Oroles sara buna:)
    M-am gandit si io sa trec varianta Galer/Galerus=Ler împărat, numa că legendele şi colindele, care nu-s chiar atat de „folclorice” pe cât ar dorii unii să fie (ele sunt scrise de iniţiaţi care lasă poporului mostenire într-o formă ermetizată să spunem informaţii tradiţionale care altfel s-ar pierde),ni-l prezintă pe Ler Împărat ca pe un arhetip al Împăratului. Dacă vorbim de arhetip atunci clar nu este vorba de un împărat în carne şi oase cum e Galeriu, ci vorbim de Împăratul Lumii care sede pe tronul său cuprinzând în sine toate potenţialităţile Cerului şi ale Pământului. Ăsta e monarhul universal deci Zamolxe Arhetipul, Ler Împărat care devine modelul domnitorilor români: „Mare şi singur stăpânitor ,din mila lui Dumnezeu domn, IO….stăpânitor…”. Odata ajunge atata:)
    Da ai dreptate cu Molda (partial si incomplet) dar există încă o alta. Mol prin aliteratie devine mâl iar în apropiere este Dochia, iar mâlul este….negru!
    Oroles,sa ne auzim sanatosi
    🙂 zamolxe

    • Corect, nu are cum sa fie Galerus, a spus Zamolse de ce; vreau sa completez, aproape toate traditiile si datinile pastrate de taranul Roman, chiar si cele religioase, sunt mult mult mai vechi decat insusi Roma. Unele dintre ele provin chiar din timpul imperiului Pelasg a lui Uranus si a fiului sau Saturn. Nici nu te mai obosi sa te ganesti la asa ceva, dar se poate ca unele traditii veche Pelasge sa fie pastrate si de cei din Peninsula Italica.

  18. Cred ca articolul asta e cel mai bun din cate am citit despre formarea principatelor romane , foarte bine documentat , parerea mea e ca este si foarte plauzibil . Am totusi cateva remarci : prima ar fi ca legendarul Ler imparat nu este Zamolxe ci imparatul Caius Valerius Galerius Maximilianus , cel care a vrut sa schimbe numele imperiului roman in cel de imperiu dacic , cel care era inconjurat de ” cei de acelasi neam cu el ” , eu zic ca la el se refera legenda , e firesc asta , cei care au fost langa el or fi povestit acasa in Dacia despre el . Apoi Molda – Moldova au in componenta ceva ce se regaseste si in numele lui Zamolxe , adica mol . Moldova – Dava lui Mol ? , Za Mol ( Zeul Mol ? ) . Eu spun ca exista un simbolism ascuns , ca tot aminteai de Mithra ce ucide taurul , acum pare ca Mol moare odata cu el , din nou jertfa ca in cazul lui Manole . Care e zidar – ktistai ? – mason ?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: